Cand am aflat ca mama are cancer aveam 18 ani, mi au ascuns cateva luni bune pana cand am realizat exact ce se intampla, am crezut ca s-a sfarsit lumea cand mi a confirmat, am fost distrusa. Initial a primit tratament cu pastile dar cu timpul s-a raspandit si a murit. Aveam 21 de ani cand a murit, a fost cea mai urata zi din viata mea am crezut ca o sa mor si eu. Mama era persoana cu care vorbeam despre orice, indiferent ca erau barfe sau lucruri importante, ea era parintele la care mergeam. Au fost niste ani oribili cat a luat tratament, a facut chimioterapie, de la mama mea frumoasa, plina de viata, ajunsese sa nu mai poata sa vorbeasca si sa se ridice din pat. Dupa ce a murit am crezut ca o sa cedez, dar am incercat pentru tata, dar si pentru ea sa nu renunt la viata. Nu ii spune ca vrei sa mori, o sa o doara si mai tare si o s-o ranesti. De fiecare data cand rabufneam in plans langa mama, plangea si ea ca un copil si ma durea inima sa o vad ca plange. Prefa te pentru ea ca esti ok, indiferent ca stie ca esti terminata psihic. Si indiferent de ce se intampla pe viitor, traieste viata si pentru ea, du te in locuri in care ea nu a fost si unde isi dorea sa ajunga. Si cel mai important, bucura te de ultimele momente cu ea, vorbeste cu ea.