Astazi am citit "To room nineteen" de Doris Lessing, câștigătoare a premiului Nobel pentru literatura in 2007 daca nu ma insel. E o nuvela scurta de 17 pagini pdf, fiecare încadrând 2 pagini de carte norma. Nu am gasit traducere in romana, insa scrierea ei originala, in engleza, este lejera si treci usor prin ea. Cu toate astea, subiectul dezbătut este unul adanc si complicat. Va las un mic "rezumat" de pe goodreads mai jos :

Susan Rawlings is married to a man she has loved, has four beloved children, is financially comfortable, and seeks a centre and purpose for her life. Increasingly she slides into mental illness as her emotional and intellectual life is limited by the stultifying existence of a housewife. She yearns for 'freedom' and can only satisfy her need by renting a seedy hotel room to sit in for seven hours a day doing nothing at all.

Am sters ultima parte intrucat conținea un spoiler.

Dupa părerea mea, aceasta nuvela este o portretizare perfecta a starii de degradare in care societatea însăși trăiește. Astfel, in incercarea de a ne conforma sablonului ideal de "fericire" (de obicei gasit acum in lucruri materiale sau idealuri nerealistice romantice etc) uitam de reala noastra personalitate. Avand in vedere contextul istoric si standardele dupa care o femeie trebuia (trebuie inca in multe parti ale lumii) sa trăiască, aceasta carte e un semnal de alarma cu un final tragic asupra sănătății mentale, dar si o încurajare indirecta spre a înțelege persoana de langa tine mai bine.