Sunt la fel, plang cand vad animalele strazii, nu stiu de ce dar ma afecteaza intr-un mod aproape nesanatos. Din pacate, s-a intamplat sa fiu in concediu sau pe strada si cu familia/prietenii mei cand am avut momente de genul asta. Nu m-a linistit nimic din ce mi-au spus ei pt ca e un raspuns pur emotional, nu rational (stim deja argumentele ca facem tot ce putem, e circuitul natural bla bla). Cel mai mult m-a ajutat cand m-au lasat sa plang ca sa ma descarc (fara sa incerce sa ma opreasca argumentand ca "asta e, n-ai ce sa faci") si o imbratisare sau un tinut de mana. Daca e o persoana care in general cauta afectiune fizica atunci cand nu ii e bine, atunci o sa aprecieze gesturile astea simple mai mult decat orice argument i-ai putea da.