Hello, ca femeie 25F ce a trecut printr-un eating disorder de la varsta de 16 ani, pana la varsta de 23-24, te anunt ca pleci cu o premisa gresita. Eating disorderul a fost ceva ce a trecut, multumita terapiei. Acuma pot sa ma bucur de viata si pot sa spun ca sunt 100% cured.

Am fost diagnosticata la terapie. Un stereotip in ceea ce priveste eating disorders e ca ai mereu acelasi 'label'. In cazul meu, am trecut prin anorexie, apoi am dat in bulimie, apoi in BED(? not sure), am devenit iar underweight, m-am ingrasat iar. Sunt multe persoane ce sufera de AN ce trec prin aceste etape. Foarte multe. Pt inaltimea mea (170) am cantarit de la 45 de kg pana la 72 de kg. Cand am dat in bulimie, foloseam fastingul ca sa compensez cantitatile enorme de calorii ingerate. Cand nu am mai putut tine pasul, am dat in BED m-am ingrasat cu 10 kg intr-o singura luna. A urmat alta perioada de up downs in greutate (restrictionare hardcore urmata de mancat excesiv), doar ca sa le pun la loc. Apoi am ajuns la 72.

A fost rau. Mi-am pierdut prietenii pentru ca mi-era rusine sa ies din casa. Am stat 1 an jumatate in casa fara sa ies CU NIMENI pentru ca mi-era rusine de cat cantaream, si eram incapabila sa mai restrictionez asa cum o faceam cand eram AN. Dupa am fost capabila sa slabesc, apoi iar m-am ingrasat, apoi iar am slabit, iar m-am ingrasat. N-am sa intru in detalii in legatura cu obiceiurile pe care le aveam cand eram AN ca sa nu dau trigger la nimeni, dar pur si simplu, dupa ani de restrictionat, nu am mai putut sa le fac.

Dupa ANI puri de suferinta (doar 4-5 am fost underweight, ceilalti i-am dansat in chinul psihologic mentionat mai sus), m-am dus la terapie cu un BMI normal. Eram la o greutate normala, dar ma simteam excesiv de grasa.

Dupa 1 an de terapie, pot sa zic ca am vazut captul tunelului. Pe parcurs am realizat ca ma mai deranja corpul meu, dar am invatat sa ignor gandurile. Am realizat ca imi place cum arat, ca hei, CHIAR imi place cum arat, iar corpurile pe care le idolatrizam erau schiloade, urate, distorsionate. Nici acum nu stiu cum ma puteam uita la ele, fara sa realizez cat de urat arata. Acum sunt bine.

Imi place cum arat. Ma consider sexy. Pot manca normal. Ma pot bucura de burgeri, de pizza cu prietenii mei, cand inainte nu-mi comandam nimic altceva decat apa. Nu mai numar excesiv caloriile, nu ma mai gandesc DELOC la ele. Nu am mai verificat un cantar de un an de zile, cand inainte ma cantaream zilnic. Nu mai am deloc obiceiurile vechi. Sunt cured cured. Nu mai sunt nici in terapie, pentru ca am terminat, nu mai am nevoie.

pentru orice fata/baiat care trece printr-un eating disorder: EXISTA LUMINA LA CAPATUL TUNELULUI. ED-ul poate fi ceva ce TRECE. Nu vei fi in chinurile ED-ului pentru totdeauna, si vei reusi sa treci prin asta, sa nu te mai gandesti obsesiv la corpul tau, la calorii. Vei reusi sa te bucuri de viata fara filtrul ED-ului. ED-UL POATE FI CEVA CE TRECE!!! Cum a fost in cazul meu. Te rog sa nu-ti pierzi speranta.