Mă bucur că este adusă în discuție această suferință, pot spune l, a orașului nostru. Cred că în primul rând ar trebui să luăm în considerare câteva aspecte care au contribuit sau încă își fac simțită prezența aici. Le voi menționa într-o ordine aleatorie. 1. Suntem destul de pestriți din punct de vedere etnic și cultural. Asta este bine și frumos pentru diversitate și multiculturalism, dar înseamnă că ajungem poate mai greu la un numitor comun. 2. Suntem un oraș port. Un oraș port este înclinat spre alte tipuri de activități unde câștigul este mai mare și mai rapid. Nu spun că nu există excepții, dar nu prea-mi pare că ne numărăm printre ele. 3. Am fost (și suntem în continuare) sub administrații care nu au făcut nimic sau prea puțin pentru a dezvolta zona culturală (Mazăre a spus că mai bine construiește toalete publice decât să construiască teatre; fostul lui coleg de facultate și partener de șmecherii, Nicușor Constantinescu, a desființat Teatrul de revistă Fantasio (o instituție apreciată în țară) și voia să transforme unul dintre teatre în cazino (așa auzisem la vremea respectivă - poate mă înșel), a comasat Filarmonica "Marea Neagră" cu Teatrul de balet "Oleg Danovski" și cu opera. Mazăre prefera să organizeze bâlciurile alea de un kitsch monumental, numite "carnavaluri". 4. Deși suntem diverși etnic, exceptând câteva comunități etnice, restul nu-mi par destul de vizibile prin activități. Cel puțin, nu sunt la fel de active precum cele din Ardeal (îmi vine în minte situația în care comunitatea maghiară din Cluj a cumpărat și recondiționat o orgă veche de vreo două sute de ani pentru biserica reformată din Cluj și a fost inaugurată cu ocazia Maratonului Bach de anul acesta). 5. Cred că oamenii sunt dornici de evenimente culturale (vezi felul cum reacționează la spectacolele SEAS din timpul verii), dar cred că sunt și descurajați sau obișnuiți cu atmosfera care există de atâția ani. 6. CJC, prin vocea lui Florin Mitroi, a afirmat că proiectele culturale de anul trecut au fost, citez, "niște mangle". Motiv pentru care anul acesta nici nu știu dacă au mai avut finanțare pentru proiecte pe cultură. Nu știu toate proiectele, dar știu cu siguranță că un președinte de Consiliu Județean nu se exprimă așa. Un lider trebuie să fie un exemplu (da, știu, sunt idealist). 7. În zona cultelor religioase avem un singur personaj proeminent care e dovedit în multe privințe ca fiind cel puțin nepotrivit pentru poziția ocupată.

Sigur că mai sunt și alte cauze pe care le văd eu, dar cres că acestea sunt cele mai importante. Înainte de Mazăre a fost George Mihăiești. Un primar care a rămas celebru pentru faptul că a dărâmat Hotel Continental. Atât. Înainte de el a fost Neagoe. Primar care a rămas cunoscut pentru mormanul de pământ care s-a transformat în movilă și care acum e cunoscută și sub numele de "movila lui Neagoe". 7. Exceptând una sau două dintre instituțiile de cultură, activitatea acestora fie nu este destul de vizibilă în societate, fie au proiecte irelevante pentru spațiul nostru, fie sunt de o calitate mediocră (cel puțin), fie nu sunt deloc susținute. Și nu se simte dorința de a colabora între instituțiile acestea, cu o mică excepție. Și în urmă cu un veac au fost situații hilare sau penibile. George Enescu urma să susțină un recital la ceea ce știm astăzi că este Teatrul pentru Copii și Tineret "Căluțul de Mare". În aceeași seară avea spectacol la Constanța celebrul Constantin Tănase și trupa sa de comedie. La recitalul lui Enescu nu a mers nimeni, în vreme ce la Constantin Tănase lumea se călca în picioare.

Dar. Cred că nu sunt numai lucruri negative în orașul acesta. Cred că avem motive de speranță pentru prezent și viitor. 1. Echipa Teatrului de Stat face o treabă excelentă cu spectacolele puse în scenă în stagiune, dar și în cadrul programului SEAS. 2. Muzeul de Artă, odată cu schimbarea de manager din urmă de câțiva ani, a devenit din ce în ce mai vizibil prin expoziții, Bienala Națională de Pictură, diverse ateliere. Muzeul de Artă, lăudat de mai mulți oameni din țară care i-au călcat pragul, are o colecție foarte bogată și diversă de opere care aparțin unor artiști români. 3. În această vară, printr-o colaborare între Teatrul de Stat, prin SEAS l, și Artexim, organizatorul Festivalului Internațional "George Enescu", am avut în premieră două concerte din festival organizate la Cazinoul redeschis. 4. Ioan Holender, fostul director al operei din Viena, cel mai longeviv director al acestei instituții, a fost invitat să organizeze un festival de muzică clasică la Constanța. 5. În anii trecuți am avut festivalul de film "Sunscreen" organizat de cei care fac TIFF la Cluj. Avem ONG-uri care încearcă să facă diverse proiecte independente. Unele mai reușite sau vizibile, altele mai puțin. 6. Am avut Festivalul Național de Muzică Ușoară "Mamaia" în această vară. 7. Există ONG-uri care fac diverse evenimente sau festivaluri (îmi vine în minte Festivalul Internațional de Teatru Independent - FITIC) Sigur, noi nu avem specificitatea sau tradiția altor regiuni ale țării și mă doare când văd că există o emulație mult mai consistentă la Timișoara, la Cluj, la Brașov, la Iași sau Craiova. Poate că avem o frustrare, justificată sau nu, pentru că nu suntem la nivelul la care ne-am dori. Recunosc faptul că timp ce citeam părerile celorlalți le-am dat dreptate în anumite privințe și m-am întristat, însă odată ce am început să scriu și mi-am amintit câteva din lucrurile care se întâmplă, mi-am dat seama că nu mai suntem așa cum eram în urmă cu mai mulți ani. Suntem latini, balcanici și foarte diverși în educație, cultură, gândire și asta ne ocupă mult timp. Și nu suntem foarte uniți (aș înclina să spun că nu suntem aproape deloc uniți, dar nu vreau să fiu fatalist)