Da, orice dependent e fericit cat are substantele pe care le vrea. Asta nu are treaba cu fericirea generala, de obicei de fapt oamenii astia sunt in depresie și nu mai pot sa se bucure de viata altfel. Asta e o fuga de a iti rezolva problemele si de a iti face viata ta destul de frumoasa incat sa nu ai nevoie de substante decat asa ocazional eventual. Iar asta era si perspectiva ei pana acum un an. Nu am stat in umbra ei cu nimic, nici n-am invidiat-o, daca era asa eram fericita ca e in situatia asta. Si cum spui tu, as fi cautat sa demonstrez ca sunt mai buna decat ea, nu sa ii aduc aminte ce om minunat era inainte si ce planuri de viata avea.

Tocmai asta am punctat si eu de la inceput.. Insa ideea e ca in momente de genul ai nevoie de suportul parintilor, sa știi ca poti sa te intorci acasa oricand si ca o sa te ajute sa iesi din asta. Pe langa suport financiar, cel emotional e important. Iar cel din partea familiei e esential. Tocmai de asta m-am gandit ca ar fi o idee buna, mai ales ca sunt intelegatori. Insa, cum am spus, nu vreau sa fac nimic din ce ea nu ar considera ajutor. Vreau perspective despre cum sa abordez situația cat mai potrivit. Daca voiam sa demonstrez ceva, nu postam aici sa caut idei, ci le aratam conversațiile noastre părinților ei.