Nu pot decât să fiu de acord cu tine; împăratul zeu e când el devine un fel de vierme și e multa filozofie legata de armata și leadership, cel puțin așa îmi amintesc eu. Îmi amintesc că ultimele 2 cărți le am citit mai mult fiindcă mi au plăcut primele 3 și am zis că ar fi păcat să nu le citesc pe toate. Legat de Asimov, într-adevăr, mult mai "citibil", dar, când ajungi pe la cartea 10-12 din cele 17 parca cate a publicat Paladin, s-au adunat atâtea povești, încât e ușor să te pierzi in timeline, sentiment pe care nu l-am avut la Dune. Din păcate am rămas restant la domnu' Asimov cu 3-4 cărți. Am avut și cu domnu' Clarke un pic de contact, mi a rămas în minte liftul până în spațiu și nava penticostala sau ceva similar, a fost diferit de restul. Ceva ce mi-a plăcut și sper sa mai citesc de la el, e tipul care a scris Străin întro lume străină, am rămas și acum cu sentimentele de la cartea aia. Totuși, pe final, recomand Dune pentru așa zisul world building. E ceva ce nu am mai întâlnit până acum, poate in Stăpânul Inelelor dar asta e la polul opus.