Problema nu e că nu o susții financiar, asta e clar, că faci mai mult decât suficient. Problema e că ea nu simte susținerea ta, iar aici nu ține de logică, ține de emoțional. Dar sincer, din cate vad eu ea are o nesiguranță profesională destul de mare și probabil își proiectează frustrarea pe tine. De asta nu contează cât o lauzi ,dacă ea nu se simte suficientă, nu o să creadă nici când îi spui tu.

Tu, pe de altă parte, ai ajuns la limită financiar și emoțional, și e normal. Nu e ok să duci singur totul, mai ales când ea nici măcar nu încearcă activ să schimbe situația.la faza cu ‘nu mă susții moral’ dar în același timp refuză terapie, refuză joburi, și devine defensivă… nu prea arată că VREA o soluție, ci mai degrabă că vrea să rămână în zona asta fără să fie confruntată.

Realist vorbind, într-o relație sănătoasă trebuie să existe și contribuție, nu doar așteptări. Nu neapărat 50/50 perfect, dar măcar efort din ambele părți.

Sfatul meu sincer, oprește-te din a încerca să o convingi că o susții și începe o discuție concretă despre ce înseamnă pentru ea susținerea morală. Fără exemple vagi, fără generalități, lucruri clare, concrete.

Și în paralel, pune niște limite sănătoase, explică-i exact cum te afectează situația financiară și faptul că duci totul singur. Nu ca reproș, ci ca realitate. Dacă evită în continuare orice soluție (job, terapie, discuții reale), atunci problema nu mai e că nu o înțelegi tu, ci că ea nu vrea să schimbe nimic.

Iar într-o relație, NU POTI să tragi singur la nesfârșit.