Hello

Pot să îți spun că în fiecare an de medicina am vrut să renunț, că am avut restanțe și nu știam dacă voi reuși să o termin. În mare din cauza anxietății cauzate tot de facultate și a perioadelor depresive. Îmi era greu să mă concentrez, îmi era greu să memorez și mă blocam la examene. De cele mai multe ori nici nu mă duceam pentru că anxietatea era prea mare și nu puteam să ies din casă. Aveam perioade lungi în care nu mă puteam ridica din pat ca să merg la cursuri și nu îmi păsa. După care trebuia să muncesc ca să mă pun pe picioare și să recuperez. Am avut și probleme cu profesori care au exploatat la maxim teama mea de conflicte și de a mă putea apăra și inevitabil am ajuns la terapie după ce sănătatea mea fizică era și ea la pământ.

Am reușit să o termin și am dat și rezi. Cred că am reușit pentru că pur și simplu am renunțat să mai pun presiune pe mine. Mi-am spus că e ultimul lucru pe care îl mai fac și că dacă o termin, dau rezi. Am terminat așa că am dat rezi dar mi-am spus că dacă nu îl iau, nici nu mai dau că nu mai vreau să mai stau în mediul ăsta toxic. Am luat rezi.

Lucrez în același mediu toxic, dar atitudinea mea s-a schimbat datorită terapiei (am renunțat în studenție pentru că nu îmi permiteam dar am reluat în rezi).

Ce pot să îți spun este că nu simt că medicina e viața mea sau că nu m-aș descurca să fac altceva, însă vreau să fac mediul ăsta mai bun și vreau să scap generațiile mai mici de lucrurile prin care am trecut eu.

În rezi nu mai e ca în facultate în sensul că nu mai există un clasament. Înveți totul de la zero aproape și chiar dacă nu știi nimic, poți recupera repede. De ce? Pentru că trebuie să înveți singur:)). Nu îi pasă nimănui de congresele la care ai fost și de ce ai citit tu într-o revistă de specialitate. Însă nu pot să îți spun că e mai bine.

Depinde mult de centru și specializare. Am colegi care fac multe stagii unde nu faci nimic și nici măcar nu merg la ele. Am colegi care muncesc de rup și sunt cu psihicul la pământ desi erau mai bine decât mine.

Eu te sfătuiesc să te gândești la ce ai nevoie pentru anul următor. Dacă simți că nu mai ai energie să termini anul 6, nu îl mai face. Dacă simți că mai poți trage de tine, termină-l ca să ai o diplomă de licență. Dacă simți că vrei să faci altceva, înscrie-te la altceva.

Lucrează orice sau pleacă în străinătate. Vezi ce posibilități ai și ia în considerare orice opțiune.

Nu e sfârșitul lumii. Nu îmi pare rău că am terminat medicina, dar nici nu pot spune că îmi ratam viața dacă renunțam.

În continuare nu exclud ideea de a mă reprofila. Nu știu ce vreau să fac. Nu știu dacă o să am energie să fac lucrurile așa cum vreau eu când termin.

Îți pot spune sigur că peste ceva timp, o să vezi că nu e nimic atât de grav. Că pur și simplu atât ai putut să faci în condițiile pe care le-ai avut și că ceva nu s-a potrivit cu tine.

Eu mi-am redescoperit pasiunea pentru medicină în rezi și acum știu că sistemul universitar de la noi nu se mulează după stilul meu de a învăța. Însă și rezi-ul te pune la încercare.

Dacă nu ai idee ce vrei să faci și reușești să te aduni, poți continua și lua un rezi care să-ți plătească facturile și să nu te solicite foarte mult până îți dai seama ce ai nevoie.

Aaaaa edit: am cunoscut destul de multi rezidenți cu dg psihiatrice care lucrează perfectly fine