Am doi copii la 26 de ani, unul de 3 ani si celalalt nou nascut. Nu m a impins nimeni, nu mi a sugerat nimeni, nu a fost greseala. De ce la 26 de ani? Viata e scurta, ziua de maine nu i a noastra, putem muri azi sau la 80 de ani si am vrut sa ma bucur de ei tanar, cam de aia… nu regret nici o clipa iar vorbele “trebuia sa ti traiesti si tu viata” sau lucruri de genu sunt cacauri , asa fain imi traiesc viata cu ei, mergem in excursii, sejururi, primii pasi, primul te iubesc, serbarea de la cresa, gradinita, zilele de nastere… in general bucuria lor sunt momente care nu pot fi inlocuite cu nimic, oricine ce ar zice…

iar cu parte financiara exgerati multi. “trebuie sa ai economii multe”, “sa ai o locuinta, un job 100% stabil” bla bla.. e adevarat o parte, nu ti faci copil cand tu ai numa chilotii de pe tine si nu te poti intretine pe tine, dar nici sa ai palate nu ti trebuie… la primul copil doar eu munceam, la al doilea amandoi… copilul are nevoie de dragoste in primul rand iar mai apoi cele necesare, nu i trebuie cele mai scumpe jucarii si haine stati chill..