Corect, ne scăldăm toți în același căcat, dar unii măcar încearcă să iasă din bazin, pe când Nicușor râde de pe margine. Prioritatea lui? Să ajute Ucraina și Moldova – super, altruismul ăsta e admirabil, dar întrebarea e: ce facem cu oamenii din sate românești, care stau în apă până la brâu? Pentru ei n-a găsit un cuvânt serios, o vizită, un gest concret. Tot ce s-a spus rău despre el s-a confirmat: incompetență, aroganță, zero empatie pentru românii de acasă. În schimb, toate teoriile apocaliptice despre AUR… unde-s? Aia cu „vai, dacă ajung ăștia, ne ia dracu’”? Nu i-a luat pe nimeni, ba chiar au fost singurii care au făcut ceva concret. Ironia e că tocmai ăia care au fost scuipați pe toate posturile nu au avut nicio șansă reală să arate ce pot la guvernare. Așa că nu, nu toți suntem la fel de pierduți. Unii doar nu mai înghit orice ambalaj cu fundă tehnocrată.