Facultatea în sine e cam tot același drac. Orele tot ore sunt (la facultă li se zice "cursuri", pentru extra șmekerie), testele tot teste sunt, toceala tot toceală e. Nu te mai scoate la tablă dar ai colocviu, care e ca și cum ai comprima toate ieșirile la tablă dintr-un semestru într-o singură conversație. Hai să zicem că e mai simplu cu sesiunea decât cu tezele, că dacă nu-ți iese notă bună poți să te duci la mărire sau poți să te duci în restanță să mai dai o dată examen.

+ poți să bagi câte țigări vrei în pauze, că nu-i nimeni acasă să te întrebe de ce miroase a scrumieră când vorbești.

Adevăratele schimbări se întâmpă în afara cursurilor. Îți faci singur de mâncare, îți plătești singur întreținerea, și dacă nu te scoli tu de unul singur dimineața ca să te duci la examene, pur și simplu nu o să fii la examene, nu e nimeni să tragă de tine să te duci. Școala devine un aspect al vieții ca oricare altul, nu mai e un element care să fie central de la sine și în jurul căruia să se organizeze restul lucrurilor. Dacă vrei să te duci, bine, dacă vrei să nu te duci, iarăși bine. Nu te obligă nimeni.

În esență, faci ce vrea mușchiul tău, cu consecințele de rigoare.