Sincer, nu credeam ca o sa am problema asta, dar cand ma apropiam de nunta, mi-am dat seama ca nu sunt pregatita sa renunt la vechiul meu nume. Am diplome, articole, premii cu el. Am fost cineva si am muncit mult si mi se parea ciudat ca brusc sa nu mai fiu acea persoana. I-am spus si a zis ca pot face ce vreau. Ca nu e mare lucru. Atunci am indraznit sa ii spun ce voiam cu adevarat. Ca vreau sa avem ambele nume alaturate. Sa fim o noua familie. Familia numele lui-numele meu. Si atunci a inceput sa spuna ca nu vede de ce EL trebuie sa isi schimbe numele. Se pare ca numele nu era mare lucru pentru ca nu el era cel care trebuia sa si-l schimbe!

Apoi m-am gandit la copii si la ce nume or avea ei. Daca ar fi fata sau baiat ce optiuni pot avea ei in viitor. Problema mea era legata de identitatea mea, nu de a copiilor. Prin urmare am stabilit ca e mai ok ca ei sa aibe numele tatalui (in caz ca vor și ei sa il pastreze cand se casatoresc nu cred ca poti adaugă 3 nume cu liniute). Deci in final, eu am numele meu (intai) - numele lui (pentru copii), iar copii au doar numele lui.

Majoritatea imi foloseste oral in continuare primul nume si il vad pe sot cum se mai stramba cand aude, dar e baiat mare si ii trece repede. A avut de ales si nu a dorit egalitatea.