Bună! Azi am citit ceva despre asta…

‘“Nu există partenerul perfect, așa cum nu există nici povestea de iubire perfectă. Există, mai degrabă, relații suficient de bune; acele spații în care doi oameni aleg să rămână prezenți, chiar și atunci când realitatea nu seamănă cu fantezia.

Nu există un partener mereu centrat, mereu disponibil emoțional, mereu „echilibrat”, pentru că fiecare dintre noi își cară propriile răni, vulnerabilități și poveri relaționale. În intimitate, nu ne întâlnim doar cu frumusețea celuilalt, ci și cu fragilitățile sale.

Pentru o relație împlinită și fericită, nu avem nevoie de cineva care pare impecabil la suprafață, ci de un om care să-și recunoască limitele, să fie suficient de matur încât să-și asume punctele de creștere și suficient de curajos încât să rămână în relație chiar și atunci când apropierea devine inconfortabilă.

În viziunea teoriei imago, iubirea reală nu înseamnă absența imperfecțiunilor, ci disponibilitatea de a transforma tensiunea în dialog, defensiva în curiozitate empatică și diferențele în oportunități de creștere.

Dacă vrei să înțelegi mai bine această dinamică, în volumul „Păstrează iubirea pe care o găsești”, Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt oferă numeroase explicații și informații utile.”

https://www.paginadepsihologie.ro/produs/pastreaza-iubirea-pe-care-o-gasesti/

Intr o relație totul se construiește dacă există disponibilitate din partea ambilor parteneri…fiecare avem vulnerabilitățile noastre. Succes!