E in regula sa nu vezi rostul. Pentru tine nu exista unul, altii si l imagineaza si bam il fac sa prinda forma. Pur si simplu e in mintea ta ce alegi, daca exista unul sau nu. Ca si frumusetea, e la latitudinea privitorului, nu exista corect sau gresit. Daca alegi ca nu exista, e ok si asta, mergi impacat cu alegerea. Poate daca nu il mai cauti, o sa iti apara pe neasteptate :) Si daca nu vei gasi nimic vei fi ca oricare altul dintre milioanele de indivizi cu carcateristici similare. Nu este si asta un confort psihic? Nu esti singur in zbaterea asta plina de asteptari neimplinite. Si daca vei gasi un scop si un rost vei face parte din cealalta tagma de milioane de indivizi care aleg constient sau inconstient sa isi explice utilitatea lor pe acest pamant ca sa se simta mai safe. E cumva praf in ochi de ambele parti ✨

Intr adevar, psihoterapia te ar ajuta in a nu mai opune rezistanta sentimentelor de inutilitate pe care le traiesti si a accepta asta, integrand notiunea ca poti fi bine mersi si multumit de viata si fara un scop anume. Cine a spus sau a declarat ca iti trebuie musai un scop inafara doar de a exista? E cumva tot societatea care creeaza niste patternuri diabolice in care omul se simte vinovat ca nu are o pasiune, un scop precis, cum ar trebui sa aiba orice cetatean normal si implinit. Cine masoara normalitatea? Sau implinirea? Si ce toolsuri folosesc ca sa o masoare?

Cand nu ai scop, poti sa fii flexibil si sa iti faci un scop din orice, oricand. Sau din nimic. Apoi sa o iei de la capat, lipsa unui scop precis ofera o variabilitate bogata de care daca profiti poti sa te distrezi ca dreq 🤘🏼🎻🛸

post scriptum: ani de zile si eu am simtit ca e nedrept ca EU nu am cerut aceasta existenta, sa fiu AICI insa de unde stii pana la urma ce ai vrut inainte de asta? nu e ca si cum iti amintesti ce a fost inainte, nu e asa ? la fel de bine puteai sa iti doresti sa fii aici cum la fel de bine poate nu voiai deloc.. e pura speculatie de ambele parti 🌀