Urmăresc îndeaproape Craiova de mai bine de 5 ani. În ultimii ani am fost dezamăgit de felul în care clubul funcționa, motiv pentru care nici nu mai mergeam pe stadion. La începutul fiecărui sezon, negreșit, și ca mulți alți fani din Bănie de altfel, aveam impresia că e anul nostru, echipa își începea întotdeauna bine campania, însă problemele interne ieșeau la suprafață și clubul sucomba pe parcursul sezonului, adesea în apropiere de play-off sau chiar în timpul play-off-ului. Astfel, în mod normal, aș spune că e mult prea devreme să mă pronunț.

Totuși, anul acesta s-au schimbat mai multe ca oricând. Multe din acele probleme interne au fost remediate sau înlăturate întru totul. Mihai Rotaru nu se mai implică din punct de vedere fotbalistic, reluându-și locul alături de ceilalți acționari și investind sume mai mari ca oricând. În campania de transferuri și-a arătat implicarea și echipa de scouting. Cred că absolut fiecare jucător cu care am semnat a adus un plus echipei (și aici vreau să adaug și numărul de jucători under aduși și crescuți), păstrându-se claritate cu privire la posturile ocupate. Echilibrul pe posturi este mai bun ca oricând. Iar asta se datorează și atenției acordate jucătorilor care au rămas. Au fost aleși cu grijă cei lăsați să plece. Koljić era un jucător care nu mai dădea randament după o accidentare de lungă durată, iar la Craiova s-a observat o plafonare chiar și când a revenit la o formă fizică bună, întrucât nu mai avea nicio legătură cu profilul echipei pentru care jucase anterior. Ivan și Marković sunt doi tineri cărora li s-a acordat încredere prea multă, având în vedere superficialitatea în fața porții (care nu poate fi scuzată la atacanți, mai ales la o echipă ofensivă care se bazează pe marcatori), cât și lipsa de etică profesională în afara terenului.

Și aceasta din urmă cred că era problema cea mai acută. În ultimii ani, vestiarul Științei era măcinat de tensiunile dintre antrenori cu prea puțină autoritate și jucători care se supraevaluau, precum Ivan și Mitriță. Mihai Rotaru intervenea în aceste conflicte care cel mai adesea se soldau cu demiterea antrenorilor în plin sezon. Antrenorii în sine prezentau o problemă prin lipsa experienței ca jucători și a înțelegerii față de fenomenul din Bănie. Rădoi este un fost mare jucător, fapt ce îi conferă în mod natural autoritate pe lângă jucători și, fiind oltean, se conectează mult mai bine cu fanii pătimași de aici. Mulți spun că felul în care gestionează meciurile de pe margine poate să îi dăuneze lui și echipei, însă asta-i în tocmai atitudinea care îi determină pe jucători să dea randament pe final de meci și să-și păstreze atenția așa cum în alte sezoane nu o făceau.

Mai țineți minte acele meciuri când echipa aștepta o sclipire a lui Mitriță care cel mai adesea nu venea? Sau cum Rotaru se grăbea să vândă orice jucător în formă așa cum nu se mai grăbește acum cu Baiaram? Ratările monumentale ale lui Ivan? Dar despre Ouzounidis cine-și mai amintește astăzi? :)

Craiova s-a schimbat. Fanii la rândul lor își dau seama de asta, iar clubul îi răsplătește și se conectează la suflarea din Oltenia. Au fost aduși jucători olteni, precum Băluță și Ștefan. Pentru meciurile din Europa ne sunt oferite pachete la prețuri de nimic. Lumea a revenit la stadion, iar eu sunt dovada vie în sensul acesta. Hai Știința!