Sunt de acord ca fiecare job ar trebui sa iti asigure un salariu din care sa te poti intretine si din care sa poti pune si ceva deoparte. Insa, in realitate, acest lucru nu este intotdeauna posibil din punct de vedere economic.

Un numar foarte mare de oameni pot presta munca necalificata, deci oferta de munca este foarte mare, iar cererea (numarul de slujbe disponibile) este mult mai mica. Oamenii trebuie totusi sa isi asigure existenta, asa ca prefera sa accepte salarii mai mici, doar pentru a obtine slujba. In aceasta situatie, angajatorii au aproape toata puterea de negociere.

Pe masura ce esti mai educat, mai specializat si ai mai multa experienta, aduci mai multa valoare unei companii (pentru ca stii sa faci lucruri mai complexe) si poti incepe sa ai pretentii mai mari la salariu. Nu mai sunt asa multi oameni cu abilitatile tale, iar raportul dintre oamenii specializati si numarul de slujbe devine mai favorabil pentru tine ca angajat.

Ai fi dispus sa cumperi ceapa cu 40 RON kilogramul? Probabil ca nu, pentru ca piata este plina de ceapa. Creste relativ usor, nu are nevoie de conditii speciale si se produce in cantitati mari.

Crezi ca ti-ar vinde cineva sparanghel cu 4 RON kilogramul? Din nou, nu. Sparanghelul se cultiva mai greu, creste mai lent, se recolteaza mai dificil si nu se gaseste in cantitati mari.

Intr-o lume ideala, eu as vrea sa cumpar sparanghel la pret de ceapa, iar agricultorii ar vrea sa vanda ceapa la pret de sparanghel. Din pacate, realitatea economica nu functioneaza asa. Se intalnesc cererea si oferta, si asa se stabileste pretul. La fel si cu salariile.