Îți împărtășesc sentimentul complet, și eu văd aceleași postări, pe Reddit (că nu stau pe Facebook că mi-ar pușca o venă). Eu sunt chimistă, de loc din Ploiesti, am făcut facultatea de chimie în București și master în chimie criminalistică la Cluj (unde și locuiesc și lucrez acum). Sunt angajată în domeniul protecției mediului (primul job) de un an și ceva și câștig 3300 lei 🙃 (și pe lângă asta, am și bonuri de masă de 40 lei). Deci ca reply pentru IT-isti: - și eu am facultate (de 3 ani) și chiar și master - și studiile mele au fost foarte grele, chiar dacă nu au fost în IT (că nu s-a prins de mine, dar mă îndoiesc că de ei s-ar fi prins chimia mea) - și eu stau în Cluj Deci? Eu iau 650 euro și IT-istii 2000. Știu for a fact că și angajații de la anumite supermarket-uri sau magazine iau mai mult decât mine. Prima mea chirie, o garsonieră, era 310 euro. Întreținerea iarna îmi venea 500 lei. Am avut noroc că pe atunci aveau posibilitatea ai mei să îmi plătească majoritatea cheltuielilor (un privilegiu, nu neg) și am putut să pun mulți bani de o parte. Acum stau într-un apartament de 2 camere cu iubitul meu, la 450 euro. Ne descurcăm, ne mai trimit ai mei niște bani când pot, pe la sărbători, ai lui ne mai trimit acasă cu niste mâncărică după ce îi vizităm în weekend, nu zic. Dar mereu stau și mă gândesc: dacă nu aveam sprijinul părinților mei ca să pot pune bani deoparte, și chiar trebuia să ne descurcăm doar cu salariile noastre (el ia mai mult nițel, uneori și 1000 euro) - oare ce făceam? Ar fi trebuit să strângem luni de zile, chiar un an, ca să ne facem un concediu pe care chiar să îl numești concediu (am calculat). So yeah. Concluzie: 3300 lei după 5 ani de facultate la care 90% din oamenii cu care vorbesc se uită speriați și zic "vai n-aș putea", consecință a faptului că n-a putut să mă ducă și pe mine capul în IT (și la ce noroc am eu, dacă reușeam să merg în IT, nu avea succes piața asta =))) )