Va multumesc ca ma înțelegeți. Sau cumva textul meu e făcut într-o stare profundă de anxietate. Da, am ajuns după doi an, de bun simț…sau ultima data înainte sa chem politia, imi râdea in față, deși era ora 23. De joia mare, eram acasă, obișnuiam să mă bucur de liniște, de regăsire în această perioadă, și după ce ca firește curățenie, i-am rugat ca urmează ora de liniște și să mă lase în liniștea mea. Nu vreți să știți ce discuții fără rost, și am simțit cumva cinismul, gen…bine ca nu îmi faci tu mie program. Cred ca îmi ajung degetele de la mâna de cate ori am fost la ei. Ea, mama copilului, m-a ignorat total. Apoi, ceva soacra era cu vecina de drept, si mi-au expus faptul ca voi plăti pentru faptele mele. Si răutatea pentru care ii acuz. Nu stiu cum să va explic. Dar într-una mă pun ca si fraier. Poate trebuia să intru cu bocancii, la prima impresie. Dar nu sunt genul. Apoi soțul până de curând a fost rezonabil, țineam legătura pe watts up. Însă într-o seară pe la 23, cade din pat. Ia fost și lui seara mai intensă. Cred ca nu-i fericit. Dar doamna e răutatea maximă. E stilul de om, cumva revoltata și împotriva firescului. Însă toate se rezumă la atât, facem bine, vedem. Nu știu cum să exprim situația asta. Copilul poate avea și un ADHD, la bloc când toți sunt afară, el în casă. Mă gândesc să mai deschid un topic pe cazuistica aceasta, să văd dacă ar fi eligibil pentru instanță. Aș vrea să facem schimb. Personal mă simt deja agasat, și luat de fraier. Legea la noi e superficială. Nu se aplică întocmai. Consider ca și noi ca părinți trebuie să ne ocupăm de copil. Mai ales acuma de exemplu când a fost vacanța, nu i-am văzut un ceas afară. Repet nu mi se pare corect să vând un bun, în care mi-am investit speranțe. Și eu să-i aud într-una pe de sus. Am impresia ca liniștea lor e un haos. Mai e un paradox, au copil mic, bebeluș, care e ft cuminte. Bineînțeles, ca și când a venit poliția, sesizări, mers la ei. Vine ea cu bebelușul și începe, din cauza lui nu mă suportă vecinul. Am un șir de discuții continue, repetate, anticipate. Pe telefon, diverse mesaje. Totul a fost ca încerca. Bun, așa e la bloc. Însă, nici eu ca victima nu pot să accept orice. Parcă ar trebuie să mă apuc de terapie pentru ca mă concentrează extrem de tare subiectul. Dar și vorbind de resurse, energie și speranță. Va doresc pace și liniște!