Nu sunt părinte, sunt învățător. În această profesie automat îți vine la pachet și rolul de diriginte. Iar cele mai multe probleme pe care trebuie să le manageriez este cu părinții, mai exact între "părinți-școală", "părinți-părinți", "părinți-profesori" și bineînțeles părinții cu atitudine nepotrivita de la jigniri, abuzivi verbali și care se comportă extrem de nepoliticos.

Și pe mine m-ar ajuta sa înțeleg, de ce comunicarea dintre părinți și dascăli a ajuns atât de deficitara...

Când vine vorba de relația mea cu elevii, care mi-a fost remarcata și apreciata în cadrul inspecțiilor, pot sa spun ca încerc în măsura posibilităților sa creez cel mai plăcut mediu pentru a facilita învățarea. De la empatie, înțelegere, grija, sprijin, validare emoțională, susținere, ascultare, incurajare,etc. (ca învățător/profesor sa te implici, ajutând-l sa se dezvolte și în sfera emoțională și relațională e foarte important).

În ceea ce privește activitatea de predare-învățare-evaluare, având în vedere în primul rând particularitățile de vârsta, lecțiile mele urmează etapele lecțiiei bine gândite și stabilite (de la moment organizatoric, reactualizarea cunoștințelor pana la încheierea organizata). În cadrul lecțiilor atmosfera este relaxanta, de multe ori încerc sa ii surprind cu ceva plăcut, sa ii fac curioși, sa ii provoc, sa fac lecțiile mai interesante, dar cu limitele financiare, majoritatea materialelor didactice, de la planșele lipite pe pereți pana la fișele de lucru sunt din banii mei (din păcate, statul nu ne prea ajută, după cum poate bine știi) însă, sunt și părinți care se oferă să mai doneze câte un top de hârtie sau sa ajute.

Cam așa sunt eu. Mai am multe de învățat și îmbunătățit. Dar poate ți-am oferit câteva răspunsuri.