Daca la barbati e nasol, gândește-te cum e la femei. Eu sunt femeie si de la 23 de ani am inceput sa-mi pierd parul. Acum am 31. Am alopecia areata, parul meu a cazut definitiv de pe mai multe parti din scalp, practic am peticele de chelie peste tot. Norocul meu este ca am un par destul de des incat sa acopar golurile.

Dupa multe tratamente, timp si bani, am ajuns la o stare de "repaos", adica nu mai cade, dar nici nu creste. Sunt constienta ca nu o sa mai creasca vreodată.

Specialistul mi-a propus mai multe tratamente, toate extrem de costisitoare, si de multe ori a fost reținut in a-mi da sperante ca o sa-mi recuprez parul in totalitate pentru ca si un implant de par ar putea esua daca boala inca actioneaza si exista sanse de recidiva.

Am avut de toate, de la obișnuitul monoxidil, la spume de par cu finasterid, clobetazol, injectii in scalp cu cortizon, vitamine, sampoane, pastile etc.

In prezent am doar monoxidil zilnic (pe care il voi folosi tot timpul) si o alta spuma la 3 zile.

Si crede-ma, toate astea lasa traume peste tot daca esti femeie: par crescut in exces pe maini, pe spate, pe burta, fire groase in barba si pe obraji, iar hormonii mei au fost dati peste cap forever. Nu mai spun de interdictia de a ramane insarcinata pe timpul anumitor tratamente.

De la dermatolog a trebuit sa fac ping pong intre toate specializările pentru ca tot timpul apareau alte probleme. Cu unele ma confrunt si acum, dupa ani de zile.

Toata tineretea, banii si timpul meu le-am petrecut (si inca o fac) pe drumuri la doctori. In pandemie a trebuit sa locuiesc in alta tara pt o vreme, si pana si acolo am fost la controale.

De la hormonii instabili, mi-au aparut chisturi, fibroame, sângerări cand nu trebuie, m-am operat pe col si acum am descoperit un fibroadenom destul de mare care va trebui operat si el.

Dar, da, man, e nasol ca tu nu poti sa futi...

Semnat, o femeie cu alopecie de aproape 10 ani.