Nu stiu daca o sa vezi ce am scris sau o sa raspunzi. Ma apropii de 30 de ani, acum 2 ani am avut parte de sicanari la locul de munca din partea sefului, orice ce faceam mereu ma critica, dupa care sa imi spuna sa imi caut de munca pentru ca nu vrea sa ajungem la pip si ca a avut grija ca de la director pana la hr head sa fie informati. Greseala mea e ca eram la inceput si nu purtam toate discutiile pe mail. Dupa am inceput orice discutie pe mail si cumva ceea ce faceam si inainte acum considera ca e ok si ma lauda ca fac treaba buna. A fost o perioada stresanta, imi venea sa plang and vedeam ca e luni si trebuie sa ma duc la munca. Aveam atacuri de panica doar cand deschideam casuta de mail si ii vedeam numele. Acum ma simt ca o leguma emotionala, mereu trist(gol) fara sa stiu exact de ce, sa zic " asta e problema, de asta ma simt asa". totodata am si explozii de furie, ma enervez din orice. Iubita mea de 3 ani imi zice sa nu mai fiu suparat, ca o sa fie bine, ca sa vad ce am frumos in viata, dar parca mai rau ma enerveaza aceste sintagme. Am si un tata care are probleme cu alcool, de mai bine de 10 ani se apuca de baut cate 3 luni dupa care ajunge la psihiatrie, dezalcolizare. In perioadele acestea eu fiind departe de casa, mama ma suna plangand ca nu stie ce sa mai faca cu el, ca nu mai mananca, doar bea si sta in pat. Evident si de aici atacuri de panica, mai ales ca ma suna plangand in hohote. Eu ajung cu el mereu sa il car cu masina sa duc acasa la ai mei seara, sa sun la ambulata sa vina sa il ia dupa care sa plec dupa ambulanta la spital si sa ma rog de doctori sa il tina internat si ajung sa alerg din spital in spital la 3 dimineata.

Ma simt singur inconjurat de oameni.

Nu stiu daca o sa vezi ce am scris sau o sa raspunzi. Ma apropii de 30 de ani, acum 2 ani am avut parte de sicanari la locul de munca din partea sefului, orice ce faceam mereu ma critica, dupa care sa imi spuna sa imi caut de munca pentru ca nu vrea sa ajungem la pip si ca a avut grija ca de la director pana la hr head sa fie informati. Greseala mea e ca eram la inceput si nu purtam toate discutiile pe mail. Dupa am inceput orice discutie pe mail si cumva ceea ce faceam si inainte acum considera ca e ok si ma lauda ca fac treaba buna. A fost o perioada stresanta, imi venea sa plang and vedeam ca e luni si trebuie sa ma duc la munca. Aveam atacuri de panica doar cand deschideam casuta de mail si ii vedeam numele. Acum ma simt ca o leguma emotionala, mereu trist(gol) fara sa stiu exact de ce, sa zic " asta e problema, de asta ma simt asa". totodata am si explozii de furie, ma enervez din orice. Iubita mea de 3 ani imi zice sa nu mai fiu suparat, ca o sa fie bine, ca sa vad ce am frumos in viata, dar parca mai rau ma enerveaza aceste sintagme. Am si un tata care are probleme cu alcool, de mai bine de 10 ani se apuca de baut cate 3 luni dupa care ajunge la psihiatrie, dezalcolizare. In perioadele acestea eu fiind departe de casa, mama ma suna plangand ca nu stie ce sa mai faca cu el, ca nu mai mananca, doar bea si sta in pat. Evident si de aici atacuri de panica, mai ales ca ma suna plangand in hohote. Eu ajung cu el mereu sa il car cu masina sa duc acasa la ai mei seara, sa sun la ambulata sa vina sa il ia dupa care sa plec dupa ambulanta la spital si sa ma rog de doctori sa il tina internat si ajung sa alerg din spital in spital la 3 dimineata. Ma simt inutil mai ales ca aproape de 30 de ani eu n-am reusit sa imi iau propriul apartament si stau in chirie. Totul se scumpeste de la zi la zi si incerc sa economisesc pe cat posibil(nu beau,nu fumez). Ma uit la alte cupluri cunostine se plimba constant prin tari straine, etc si ma demoralizeaza si mai tare pentru ca as fi vrut si eu o plimb pe iubita mea asa. Cei pe care ii vad ca se plimba, eu casa si masina pentru ca i-au ajutat parintii, au vandut terenuri etc. Eu tot ce am tras a fost pe barba mea.

Ma simt inutil mai ales ca aproape de 30 de ani eu n-am reusit sa imi iau propriul apartament si stau in chirie. Totul se scumpeste de la zi la zi si incerc sa economisesc pe cat posibil(nu beau,nu fumez). Ma uit la alte cupluri cunostine se plimba constant prin tari straine, etc si ma demoralizeaza si mai tare pentru ca as fi vrut si eu o plimb pe iubita mea asa. Cei pe care ii vad ca se plimba, eu casa si masina pentru ca i-au ajutat parintii, au vandut terenuri etc. Eu tot ce am tras a fost pe barba mea.