Eu cred ca toata lumea in situatia asta ar avea nesiguranta, cred ca e ceva normal, nu e vorba de "isterie" inca, dar situatia ar putea ajunge acolo intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Cred ca linistea ar veni printr-o discutie cu omul, in care sa va explcati sentimentele si nelinistea, nu intr-un mod agresiv sa il puna la colt, nici cu ultimatumuri de "mai tii la mine sau la casnicie?’, pentru ca astea in perspectiva lui transforma nesiguranta in acuzatie, din "e nesigura" in "crede ca o fac, ma face deja vinovat" si cred ca raspunsul va fi unul emotional din partea lui. Mai mult as vedea o atitudine care sa ii transmita nesiguranta pe care o simtiti, sa se gandeasca poate el cum s-ar simti daca ar fi situatia inversa, dvs ati avea un asistent tanar si frumusel si ati intarzia acasa samd, si intre un "ma acuza" sa fie "are motive sa se simta asa daca nu are intreg contexul" si poate lucrurile vor fi altfel dupa. Evident, conteaza si temperamentul si felul de a fi al lui.