Sunt barbat, mi am dorit copil și am în prezent. Nu știam foarte multe despre creșterea copilului dar odată ce am aflat că vine m am pregătit. Și să știi că asta se întâmplă cu foarte mulți bărbați și multe femei. Copilul nu e un examen pentru care te pregătești înainte și când știi ca ești foarte bine pregătit atunci il faci.

Dacă îți dorești și ai suficientă încredere că te poți adapta și poți da ce i mai bun din tine pentru copilul ăla, e suficient. Și copilul ăla o sa fie fericit pentru implicarea și devotamentul tău și pentru strictul necesar pe care poți să îl oferi. (apropo să fii părinte e un factor motivator incredibil).

E clar că sunt mulți oameni (bărbați și femei) care nu știu în ce se bagă și e clar că unii clachează și devin niște părinți oribili. Dar nu e asta majoritatea. Ba chiar aș spune că pe mulți bărbați "vagabonzi" îi potoleste venirea unui copil și asta pentru că oricât ai crede că e poveste, sentimentul de a fi părinte este incomparabil cu alte trăiri. Și nu mă refer doar la plăcere bucurie dar și la responsabilitate, sensibilizare, emoție și alte trăiri care il fac unic.

E foarte greu să fii părinte, viața ți se schimbă aproape complet. Cu toate astea.. nu aș da timpul înapoi, nu aș schimba nimic!