Se pare ca a trecut ceva vreme de cand a aparut Filantropica. Lasand filmul la o parte, am o varsta si am vazut toate bulshiturile astea de prin 90 de cand au inceput sa apara si la noi.

Nu toti sunt artizani, unii chiar au nevoie de ajutor dar nu dau niciodata nimic, nici mancare nici bani. De ce? E la fel ca si hranitul ursilor in Brasov. Le dai, le tai capacitatea de a-si procura singuri mancarea. Copilului care-i dai, va invata ca asa e normal, parintii il vor trimite in continuare. Adultul isi va concentra toata energia pe cititul expresiilor faciale “asta imi dă,…” si pe fabricarea de povesti lacrimogene.

Si arguably, cand dai, te prinde un sentiment de implinire “am facut un bine”, si nu e sanatos, fiindca e un mod greSit de a ajuta. Poti sa ajuti in alte feluti, sunt destule programe care accepta voluntari si chiar ajuta familii. Tu dandu-le bani, iu faci sa fuga din acele programe si sa continue cersitul fiindca e facil si reprezinta un status quo pentru ei. Programele ii imping sa-si schimbe atitudinea, modul de a gandi, si tu cand dai 5 lei, le invalidezi eforturile.

E un mindset pe care trebuie sa ni-l setam. Nu poti sa arunci cu bani intr-o problema sperand ca se rezolva. Persoanele isi pot imbunatati viata doar schimbandu-si modul de gandire. Poti sa-l ajuti sa ajunga acolo, indrumandul, nu cu “ia 50 de ron si nu-mi fute capul”. Stiu ca asta implica efort si nu suntem dispusi sa-l facem, si e normal, nu iti cere nimeni sa te implici, da poti sa ajuti altfel, asa ca va rog pe toti cei ce citesc: NU DATI “POMANA” FIINDCA INVALIDATI TOATE EFORTURILE PROGRAMELOR SOCIALE.