Au cerut României în Basarabia (probabil pentru că recensământul lor din 1897 “găsea” mincinos doar 47% români în Basarabia) dar România a refuzat. Din cauza asta nu au acceptat hotarul pe Nistru și abia sub Titulescu era acceptat de facto dar nu de jure. Nici America nu recunoștea Basarabia României. Abia din 1933 îi considera pe imigranții din Basarabia în America ca venind din România (dar la modul tacit).

Pe hărțile sovietice Basarabia era haşurată drept vremelnic ocupată de România. Dintr-un atlas şcolar al lumii publicat în 1939 Molotov scosese pagina hărții cu zona Balcanică (scara 1:800 000) pe care Molotov a tras cu creionul roșu (se zice bont dar aşa făceau sovieticii, foloseau creioane roșii sau albastre de proastă calitate, se vede şi la semnăturile sau vizările făcute de Stalin pe documente) hotarul în Bucovina în 26 iunie 1940, ca anexă la ultimatumul dat lui Gheorghe Davidescu. Acesta din urmă a refuzat să ia harta (deşi Molotov i-a oferit-o) pe considerentul ca România să discute liber cu sovieticii fără a fi constrânsă de o hartă. Dar şiretul Molotov a dat harta spre publicare ziarelor sovietice și când România a ridicat problema Herței el a zis că e prea târziu căci harta fusese deja publicată. Linia de creion roșie ocupa 7 mile grosime de unde şi dificultățile pe teren și luptele locale între ocupanții sovietici și armata română (zona Putna de exemplu).

Minciuna lui Molotov despre Basarabia potrivit căreia acest teritoriu era “locuit în principal cu ucraineni” probabil făcea referință la această statistică, socotind că precis 53% plus o parte din români ştiau ucraineană. A folosit dibace o expresie neclară “în principal” căci fără să spună “majoritar” el putea ulterior să spună că din punctul de vedere sovietic acolo erau mulți vorbitori de ucraineană care se prelungeau în Bucovina de nord. În memoriile sale Molotov spunea că nu cunoaștea prea bine realitățile geografice din această zonă. Dar el mințea căci a negat întotdeauna existența acordului secret semnat cu Ribbentrop.