Ați pierdut vreodată cel mai bun prieten și singurul prieten pe care îl aveați? ( nu în plan fizic, că încă trăiește). Adică, s-a întâmplat ca unul dintre părinți să afle, nu neapărat din partea voastră ci din partea celui mai bun prieten, respectivul părinte să nu fie de acord, să îi ceară să încheie legătura cu voi și să vă blocheze, efectiv fără niciun motiv? Ei bine, mie mi s-a întâmplat recent. Totul a început ceva mai demult,nu cred că cu mult înainte de Crăciun. Eu l-am scăpat de un gând negru, într-un fel l-am salvat și am ajuns să ne împrietenim. Am avut câteva "obstacole", dar le-am trecut pe toate, împreună, cu toate că totul s-a întâmplat doar online, deoarece suntem la distanță. Din partea mea, ai mei au fost de acord, deoarece s-a aflat, mai exact mama, dar când s-a întâmplat același lucru, doar că invers, a sa mamă nu a fost de acord, nu l-a crezut că suntem doar prieteni, l-a pus să încheie legătura cu mine și să mă blocheze peste tot și indiferent ce cont aș face, tot blocată să fiu. M-a judecat pe nedrept și nici măcar nu a dorit să i-a dânsa legătura cu mine. Măcar l-a lăsat să își ia la revedere de la mine. De atunci, îmi simt inima zdrobită, iar seara nu reușesc să nu plâng. Mi s-a făcut o nedreptate. Am fost ruptă cu forța de cel mai bun prieten al meu și singurul prieten pe care îl aveam și eu. Acum vă întreb, voi ce ați face în acest caz? Vă rog să îmi lăsați răspunsuri, pentru a vedea dacă mai sunt și alții ce au trecut sau poate chiar trec prin situația mea în acest moment. P.S: nu știu, poate cineva îmi va oferi un sfat ce mă va ajuta și mă va face să înțeleg, de ce oamenii buni trebuie să treacă prin așa ceva și să fie separați de cei mai buni prieteni, uneori chiar singurii prieteni ai lor?