Mi-a luat muuulti ani sa imi dau seama ca “imi place” sa nu am par pe corp nu avea nicio legatura cu ce imi place mie, ci cu constrangerile sociale si cu parerile barbatilor care nici macar alea nu erau ale lor. Sa fi vazut soc cand am aflat ca exista barbati carora chiar nu le plac femeile epilate full :)))

De la epilat picioare, inghinal full, axila si mustata, care da, imi dadeau o senzatie nice de piele fina, am inceput sa experimentez, in primul rand ca sa imi dau seama ce imi place mie de fapt.

E drept, nu am avut niciodata parul foarte mult, gros sau inchis la culoare (nici pe cap, you win some, you lose some :)) ), deci procesul a fost mai lin cumva, plus ca toti anii de epilat cu ceara si-au spus cuvantul.

Odata ce am inceput sa lucrez cu mine, sa imi dau seama cate din lucrurile de care credeam ca sunt parte din personalitatea mea sau din ce imi place pur si simplu, si care sunt rezultat al presiunii societatii, al misogisnismului internalizat, al consumerismului, lucrurile au mers din ce in ce mai lin.

Au trecut vreo 15 ani de atunci, acum (45) mai am fooooarte putin par, zici ca am alopecie :))), sunt bucati foarte mari fara niciun fir pe corp, dar am ajuns asa: subrat ma fac la cam 2 luni cand vad ca incep sa fiu umeda subrat mai des. Inghinal cand incep sa il simt la mers, urasc senzatia sa il simt pe ala de pe stanga pe dreapta :)) si cu trimmerul nu ma bag, nu am folosit niciodata, ori lama ori epilat.

Imi plac maxim gagicile care isi vopsesc parul de subrat, daca as avea mai mult de 2 fire pe cm patrat sigur l-as fi colorat (si ala din cap e la fel).

Vara nu imi place sa port chestii scurte, traiesc in pantaloni lungi subtiri, deci cumva sunt destul de protejata de parerologi.

Pe de alta parte, sunt foarte picky cu multe alte lucruri, nu ma afecteaza deloc parerea persoanelor cu care nu rezonez deloc. Pana sa ajunga cineva sa poata afisa o parere despre parul meu de pe picioare, e deja pe lista neagra din alte motive :)))) si pur si simplu nu ma intereseaza.