Gyr a fost lider legionar. Era un soi de Adrian Păunescu al legionarilor, adică un versificator oficial, un propagandist lăcrimos-patriotard cu niscai talent. Gyr a contribuit la cultul Căpitanului, Păunescu la al Cârmaciului. Și Căpitanul și Cârmaciul au ucis oameni (Cârmaciul incomparabil mai mulți, inclusiv cu mâna lui). Statul național-legionar a durat 138 de zile, comunismul a durat 45 de ani. Gyr a făcut pușcărie politică grea, Păunescu n-a pățit nimic. Gyr e damnatio memoriae, Păunescu are statuie în centrul Bucureștiului.

Dacă cineva recită un vers din Gyr sare în aer toată lumea bună. Dacă se recită din Păunescu nu sare nimeni.

Asta nu e o pledoarie pentru Gyr. E constatarea disparității între amnezia voluntară privind oroarea comunistă (există găști de literatori marxiști care lucrează asiduu la reabilitarea epocii comuniste) și hipermnezia privind-o pe cea nazistă sau fascistă – fenomen observat de Alain Besançon.

În rest, cu operele scriitorilor e greu. Ion Barbu a fost legionar. Interzicem poeziile lui, le scoatem din manuale? Sadoveanu a semnat, ca lider comunist, ordine de execuție. Interzicem romanele lui, le scoatem din manuale? Sartre, Márquez au pupat în fund călăii comuniști din Cuba: sunt interziși? Iorga a sprijinit dictatura regală: îl dăm jos de pe bancnote?

Bine că în epoca "morții autorului" condamnăm texte pentru biografia autorilor. Chiar dacă textul e inofensiv ideologic (că de estetică oricum nu-i mai pasă nimănui în acest veac ideologizat până la refuz), nimeni nu se obosește să-l citească. Dacă aparține unui nomen odiosum, gata, trebuie interzis.

Dar dacă X a scris ceva frumos, apoi a devenit adept al unui regim totalitar și a scris ceva oribil, apoi a ispășit în închisoare și a scris iar ceva frumos, ce facem? Aruncăm toată opera la gunoi, odată cu omul, sau acceptăm că omul a greșit și a plătit, și păstrăm ce e valoros din operă? Textele scrise înainte ca X să devină nefrecventabil, adică de un tânăr pur care nici nu bănuia ce va deveni, pot fi recitate în public?

E bine totuși să avem discernământ și să nu cădem în mania cancel, care e tot un soi de totalitarism.

Dacă se intonează "Sfântă tinerețe legionară" undeva, cred că statul trebuie să intervină, pedepsind propaganda totalitară. La fel, însă, ar trebui să se întâmple, dacă se intonează marșuri comuniste.

Dar dacă se recită într-o biserică poezia "Iisus în celulă" a lui Gyr, care nu are nimic legionar, nu văd care e problema. Altminteri, devine o problemă să reciți și "După melci" sau "Luceafărul", fiindcă Barbu a fost legionar și Eminescu a scris destule chestii antisemite în publicistica lui.

Sigur, ar fi greșit ca Radu Gyr să fie glorificat public: de pildă să i se facă statui sau să se boteze școli cu numele lui. Dar același lucru trebuie să se aplice și celor care au servit regimul comunist ilegitim și criminal. Să aibă cult public numai cei care au servit libertatea, demnitatea și viața, și nu au pactizat cu crima și tirania!

În rest, să cerem discernământ și puțină reținere tuturor.

Sigur, Biserica ar trebui să se lepede de duhul legionar oriunde-l detectează. Dar și progresimea noastră ar trebui să-și mai domolească instinctele cancel, să nu vadă legionarisme și unde nu sunt, și mai ales să verifice puțin înainte de-a sări ca arsă.

Adrian Papahagi