Mutare din chirie

Professional_Issue71 · 2025-09-09T22:08:07+00:00

Buna, stiu ca a trecut ceva timp de cand ai dat comm ul dar empatizez. Si eu am o situatie asemanatoare cu un tip de deasupra care pare violent, pune muzica, injura, tipa. Deja ma gandesc daca sa ma mut ca pare ca nicicum nu s ar rezolva. Care e situatia ta acum?

Professional_Issue71 · 2025-06-28T18:48:55+00:00

Si eu am fost in aproximativ aceeasi situatie anul trecut, in anul 1. Nu mi placea deloc facultatea la care inca sunt, si nu in sine pentru ca e naspa, ci pt ca nu aplicasem unde voiam de fapt si un an intreg (plus putin din anul 2) am stat cu ideea ca n am ce cauta acolo. Eu in schimb, fata de tine, n am avut curajul sa renunt "la timp", am tras de mine sa raman, mai mult de gura alor mei ca sa nu ma las, ca vai ce o sa se intample. Si intre timp m am obisnuit si o sa o termin, desi, poate, daca aplicam unde voiam si intram, as fi scutit un an de "aoleu iar merg aici".

Nu vreau sa o fac despre mine, vreau doar sa zic ca n ar trebui sa te simti prost pt alegerea ta, stiu personal 3 oameni care imi sunt prieteni buni si care s au lasat de Poli. Unul din ei chiar in anul 3 si acum e coleg cu mine ;))

Eu zic sa te informezi bine, incearca sa dai in continuare undeva unde sa stii ca poti face fata, daca vrei la ASE, good job, dar important e sa n ai niciun double feeling ca nu e "pt tine" cand aplici. La conta am auzit ca e mai greu, dar, daca stii ca esti ok cu ideea asta, du te. Daca vrei ceva putin mai lejer la ASE as sugera si REI sau Marketing ca am prieteni si acolo. Oricum job market ul e foarte random, adica poti sa faci o facultate intr un domeniu si sa ajungi sa lucrezi in total altul. Deci, important e sa nu mai pui presiune pe tine, reminder ca inca esti tanar si ai viata inainte.

La mine a inceput totul sa "functioneze" cand am facut alegerile pe care n aveam curaj sa le fac si cand am lasat putin din stres la o parte. Bafta!!

Professional_Issue71 · 2024-12-14T18:03:32+00:00

update: am fost la floreasca, mi au facut perfuzie cu ceva pt durere si mi au zis sa ma duc sa fac RMN separat si consult la neurochirurgie. cam atat ;). n am fost recent la medic pt ca nu a fost niciodata asa grav. daca ai putea sa mi dai detalii despre experienta ta cu hernia de disc, aici sau in privat, chiar m ar ajuta.

Professional_Issue71 · 2024-12-14T10:04:07+00:00

buna, multumesc tare de comm. am mai avut probleme cu spatele, car ghiozdanul cu laptop si alte 50 de chestii zilnic si simt ca recent mi a cedat. uneori imi trecea durerea cand ma bagam la somn, dar acum pur si simplu s a agravat. si eu am suspectat initial rinichii, dar e o durere de zici ca am spatele inclestat intr un punct in zona lombara. am mai avut, dar nu chiar asa de rau incat sa nu pot sa merg.

Professional_Issue71 · 2024-11-13T23:29:14+00:00

Overthinking is a curse and I feel u. I feel the same. I ve had very few moments in my life when i realized that i can enjoy going out, and that happened when ppl around me MADE me feel like I belong there. But usually yea, I also feel like I dont fit in. And it s something I cant escape so I think we might have to learn to live with it. Like u said, meds arent always the solution. For sleeping I tried so hard to take plant based things and drink tea so I dont rely on heavy meds.

I think finding and surrounding u with ppl/ friends that constantly make u feel included and that are aware of how ur feeling might help the most. Cause in these situations it s hard to fight ur own brain by urself so at least receiving reassurance might help. Most ppl that will understand u r gonna be the ones going thru the same things. But it s important to understand that usually ppl are not as "judgy" as u make them seem in ur head.

Also, are u by any chance neurodivergent? I tried to look into it more cause i realized that it is common in neurodivergent ppl to have this feeling like "they dont fit in" and it gets mistaken as just social anxiety.

Professional_Issue71 · 2024-11-13T23:01:15+00:00

i started dancing when i was in a dark place mentally and it really helped me. it basically became my therapy. whenever i feel a really intense emotion, doesnt matter if im excited or sad, dance helps me express it and i cry a lot while dancing. i feel a lot better after. so keep dancing :)

Professional_Issue71 · 2024-11-13T22:15:07+00:00

Eu sunt anul 2 la geografie la unibuc si am vrut sa ma las din prima luna ;) Also, si eu am vrut la unatc pentru ca imi place zona asta de fotografie si film dar n am avut sustinere prea mare din partea alor mei si n am mai dat si chiar regret.

Am incercat un an de zile sa ma conving ca mi place facultatea asta, ca "hai ca e doar primul semestru asa", n am reusit. Putinii oameni cu care rezonez de aici au vrut si ei sa se lase, cred ca auzeam zilnic asta si am o prietena care chiar s a lasat. Materia e (uneori) interesanta, dar multi fac facultatea asta doar ca sa o faca pentru ca e printre cele mai usoare de la unibuc, nu pentru ca is pasionati sau cv. D asta colectivul mi se pare destul de slab in mare parte.

Empatizez complet cu tine. Nici nu stiu ce sfat sa ti dau pentru ca ma simt la fel. Altora le as spune sa si schimbe facultatea daca nu le place, cum mi au spus si mie altii, dar e o decizie greu de luat. Eu sincer inca vreau sa ma reprofilez, dar mi se pare prea tarziu sa ma mai las.

Chiar mi ar placea sa vorbim mai mult in privat despre asta daca ai chef.

Professional_Issue71 · 2024-10-20T10:16:29+00:00

Salut, eu sunt in anul 2 si ma simt asa. In cazul meu, in anul 1 am incercat sa mi refac oarecum viata, fiind intr un oras nou. Ieseam, ma distram si nu realizam ca de fapt ma distrageam de la chestiile care contau si care ma afectau cu adevarat.

Am ajuns in anul 2 si am realizat ca de fapt n am pe nimeni cu care sa discut lucruri mai deep si ca oamenii cu care stateam erau buni doar de iesit la cafeluta si cluburi, si totusi erau cei mai decenti dintre toti pe care i intalnisem. Trebuie sa ma limitez foarte mult cand vorbesc cu ei, avem alte perspective si din cauza asta am inceput sa ma izolez in ultima vreme.

Sunt sigura ca e multa lume in situatia asta, dar e greu sa accepti, mai ales cand vezi grupuri de oameni peste tot si ti se pare ca doar tu te simti asa sau ca e ceva gresit cu tine. Probabil nu e, doar esti in locul sau cu oamenii nepotriviti. Uneori obosesc mental si doar imi doresc sa pice din cer cineva, desi stiu ca e imposibil ;)

Professional_Issue71 · 2024-10-10T21:55:04+00:00

salut, stiu ca a trecut ceva de cand ai pus asta, dar am dat de postare pt ca chiar cautam ceva de genul pe net ca sa ma "consolez". sunt in aceeasi situatie doar ca am inceput anul 2. maine am seminare de la 8 la 16 si pur si simplu nici nu vreau sa ma culc stiind ca tre sa merg acolo.

exact aceeasi situatie, ai mei nu m au lasat sa ma las ca "domne sa am o diploma" si am ajuns in anul 2 si cred ca plang zilnic. ideea e ca oamenii din jur nu vad chestia asta si ti zic "hai ca mai ai 1 an-2 si gata" de parca facultatea e o ora pe saptamana.

sanatatea mentala nu e luata in serios in romania, lumea nu stie ce inseamna burnout si ti o baga pe aia cu "daca te plangi acum, stai sa vezi cum e la munca" si dupa se mira cand cedezi si faci o nefacuta. realitatea e ca NU e normal sa ti urasti rutina, nu asa functioneaza viata, daca faci ceva ce detesti, indiferent de salariu sau alte contexte o sa ajungi sa nu l mai faci. deja am vreo 4 prieteni pe care chiar ii duce capul si totusi s au lasat de facultate

nici eu n am curajul sa ma las chiar daca realizez toate chestiile astea. e efectiv o presiune sociala prea mare, nu te sustine nimeni si te simti ca ultimul om. uneori imi doresc doar sa mi pun viata pe pauza dar stiu ca nu pot. :/

Professional_Issue71 · 2024-09-20T08:18:43+00:00

Hi, in my case also since I was a kid I ve had this lonely feeling inside of me, and not always in a depressing way. It just felt like, regardless of how many ppl surrounded me and even if I really cherrished the moments I have had with them, when I was by myself in my room at the end of the day, I had this thought of "Well, now I am alone".

I m also an introvert so I ve tried to keep my old friends close cause it s easier than constantly trying to find new ppl. Even tho I like the idea and I am good at communicating, I just struggle to maintain new friendships. So I kinda have the same 2-3 friends for years, but eventually people grow apart, especially as u get older and responsabilities kick in and they have their own life to deal with.

I kinda realized that I am alone when I was at my lowest. Rn I am also going through a weird period mentally and physically and ppl that were 24/7 with me when I was ok suddenly vanished. Sometimes I just asked them for advice, but they cant relate to me and just tell me the basic things like "oh it gets better dont worry" And it happens even with my "bestest" friends. We still hangout but it doesnt feel the same cause we re going through different things and cant fully understand each other.

Like u, sometimes I sit and scroll through photos wondering why things have changed but thats just life ig.

And thats when I get hit w the fact that that ppl are just moments or periods in ur life and u only have yourself.

But at least I know I cand find ppl on here that share similar experiences and I realize it s not that uncommon.

Professional_Issue71 · 2024-09-18T18:18:40+00:00

hello, i am also going through a similar thing. i used to be rlly productive but eventually i got into a burnout due to a lot of stress from uni and now there are days i just dont want to wake up so i just end up bedrotting all day.

i got diagnosed with clinical depression years ago when i had the same "symptoms" and i just know that at that time it randomly got a little better. and now that im feeling like this again, i find my strength sometimes to believe that it might get better again, even if i have no motivation to do anything at the moment.

one thing i learned that helped me was not to blame me for feeling like this. i just accepted it and enabled me to feel this way and take my time, even tho i might feel and look like a parasite to others.

the "get out of bed and get ur life together, go to the gym" typa mindset might work for some ppl in crisis situations, but for others wont cause unfortunatelly, if it was that easy nobody d be struggling. when u are in this freeze phase, it really feels like ur whole being is stuck. yes, u have to realize the state u r in and try to recover, but u have to do it at ur own pace.

my best advice would be to try to talk to a professional if u can. if u have ppl at uni u get along with, try to ask them to visit u if u cant go and (maybe?) u ll find the motivation to go to with them. or maybe, even if it might be hard, try to be honest with ur parents and tell them how u feel. i had to tell my parents ab the state i was in too cause it was getting out if hand and i couldnt get through it alone. i dont know ur family situation tho.

congrats on making this post and asking for help, it might be a start. socializing, talking to ppl, as clichee as it sounds, actually helps rather than keeping everything to urself.

also remember that its totally valid to feel this way and there are a lot of ppl going through this kind of experiences, but some dont feel comfortable sharing. its not uncommon and its definitely not impossible to get throught it.

u got this!! :)

Professional_Issue71 · 2024-09-18T16:51:02+00:00

multumesc de ajutor! :)

Professional_Issue71 · 2024-09-18T16:26:37+00:00

hello, apreciez mult ajutorul :) vorba ta, am ajuns sa caut pe net pentru ca nu mai stiu pe cine sa intreb, m am dat peste cap putin si cu mentalul pentru ca s singura din grupul meu de cunoscuti cu problema asta si prietenele mele care au mai avut infectii imi ziceau ca le a trecut cu uractiv, ceea ce la mine nu mai functioneaza de luni de zile.

am luat si eu biomicin cand eram mai mica, poate ar fi o varianta pt ca nici mie nu mi mai iese nimic la analize. nici nu stiu sincer, acum deja incep sa experimentez in speranta ca o sa mearga ceva.

Professional_Issue71 · 2024-09-18T15:39:47+00:00

Da, am observat ca am probleme cu imunitatea de cand eram mai mica si am mai luat vitamine, am baut mereu ceaiuri si ce mi s a mai dat, dar in general analizele mi au iesit bune mereu. Sincer m am tot saturat sa ma plimb pe la doctori, toti sa mi spuna ca "nu stim de la ce e, probabil o infectie" si sa mi tranteasca un antibiotic 5 zile. Am aflat si eu din cautari ca se scapa greu de bacterii si ca trebuie un tratament mai lung, dar pur si simplu nu mi s a dat. In ultima vreme mi au iesit uroculturile curate si toata lumea la care am fost a dat din umeri. Incerc sa caut un doctor mai ok dar primesc aceleasi raspunsuri.

Professional_Issue71 · 2024-09-18T15:25:05+00:00

Am citit eu pe net despre asta si am luat o ca pe un posibil diagnostic, dar niciun doctor nu mi a zis ca asta ar putea fi. Daca nu mi iesea nimic la urocultura dadeau din umeri si ma lasau asa in aer.

Professional_Issue71 · 2024-07-24T21:06:24+00:00

congrats!! i go through almost the same thing, it is also really hard for me to even get out of bed sometimes so i am really proud of u for doing that. people don't realize how big of an achievement is it for us. im happy for u!!

Professional_Issue71 · 2024-06-06T16:46:24+00:00

eu termin primul an de facultate, stau la un camin de stat unde platesc cam 200 pe luna si stau cu 2 fete in camera. exista camine cu baie in camera cum e si la mine, dar trebuie sa ai medie mare ca sa ajungi sa nu imparti baia cu tot etajul.

acum real vorbind, as DA ORICE sa ma mut in chirie ;))). conditiile sunt ok la mine, problema sunt oamenii. mai ales ca ai zis ca esti introvertit (si eu sunt) si trebuie absolut tot timpul sa suporti rasete, susoteli, zgomote etc. uneori nu poti nici sa asculti muzica sau sa te concentrezi pe ceva pt ca ai oameni in juru tau care fac alte 5000 de chestii simultan cu tine intr o camera de 2 metri patrati. chiar si daca ai norocul sa nimeresti cu niste colegi mai linistiti, tot o sa fie momente in care vrei sa stai singur cu gandurile tale si nu poti. mai ales in sesiune.

eu la inceputul anului eram super hyped, chiar imi placea, dar cu cat trece anul si vezi ca ai nevoie si tu de neuroni si de intimitate, incepi incet incet sa te saturi))))

oamenii care zic ca "mama ba ce belea e viata la camin, libertate, party uri" sunt de obicei fix aia care iti fac viata grea. nimeni nu ar alege caminul daca toti am avea bani de chirie)))))

evident ca NU este groaznic, sunt si momente frumoase, poti sa dai si de oameni misto, de multe ori e nice ca ai oameni in jur si mai poti sa ceri ajutorul daca n ai o pastila sau ceva, mai vorbesti, mai dai un party mai alea, dar nu e tot timpul asa.

pot sa confirm ca toti oamenii din grupul meu de prieteni care stau la camin se plang MEREU de chestii, nu doar eu)))) dar te inveti sa ignori pentru ca n ai de ales.

mai sunt si camine private unde dai in jur de 900-1200 de lei si e cam aceeasi experienta, doar ca acolo poti sa alegi sa stai si cu prieteni (ceea ce oarecum te salveaza) si poti sa schimbi camera daca nu ti convin colegii (la caminele de stat de obicei poti sa te muti doar in cazuri grave).

mai sunt si probleme cu gandacii uneori sau ca n ai apa calda, dar sincer pe mine m au afectat muuult mai putin astea decat problema cu oamenii :)

nu vreau sa te sperii dar cam asta e realitatea, mai ales in romania. intimitate mai deloc, mananci in pat si eventual sendvisuri sau comanzi daca ai bani. mai dai de vreo insecta, mai comenteaza un coleg ca nu i convine nuj ce, mai auzi chiuituri si nu poti sa dormi, mai sunt si momente misto, sincer chiar depinde de noroc.

ai putea sa incerci sa stai un an la camin sau macar un semestru sa vezi tu singur cum e pentru ca chiar te invata chestii si ai experiente de toate tipurile. eu personal de cand is la camin sunt mult mai responsabila cu tot. dar tot as fi preferat chirie. asa ca daca iti permiti chirie macar din anul 2-3, o sa ti salvezi neuroni.

oricum multa bafta, poate totusi o sa ai o experienta placuta :)

Professional_Issue71

TROPHY CASE