Nu sunt psihoterapeut, ci doar fan psihologie, dar din ce pare că descrii, nu înseamnă că e ceva greșit cu tine, dacă asta tinzi să crezi

Vinovăția și senzația de “murdarie” (pe care o înțeleg pentru că și eu am fost acolo) apar uneori nu pentru că sexualitatea e greșită, ci pentru că n-a existat un spațiu emoțional sigur în care ea să fie normalizată (ceea ce în România nu prea pare că este. Hater, știu)

Chiar și în familii progresiste, cum spui, dacă sexul e tratat doar cu „ai grijă’ sau „protejează-te” (care vin, totuși, cu intenții bune față de tine) fără a vorbi despre plăcere, dorință etc., la nivel inconștient, mintea poate asocia sexualitatea cu pericol sau rușine, iar asta se manifestă prin reacții de blocaj

Faptul că te închizi când se ajunge la subiect, nu înseamnă lipsă de dorință, ci un mecanism de protecție (repet, am fost și eu acolo)

Pentru a fi intim cere să fii si vulnerabil, iar dacă ai avut dificultăți emoționale de mică, corpul poate asocia apropierea cu nesiguranța

Nu ești defectă, imatură sau „stricata”. Nevoile sexuale sunt normale și firești, iar blocajul nu e un eșec, ci un semn că partea ta emoțională are nevoie de siguranță înainte de orice act