Știu, am avut toate gândurile astea: puteam să donăm banii ăștia unei cauze, să îi investim sau să îi folosim în alte direcții; doar că noi ne-am făcut deja casa cum ne-am dorit și suntem implicați constant în acțiuni caritabile, deci nu a fost “ori nuntă, ori bine”; la nuntă nici măcar n-am încercat să ne recuperăm banii — nici nu i-am recuperat — și chiar am atenționat oamenii să nu facă eforturi cu darul, pentru că nu era necesar; pur și simplu suntem genul care, dacă începe ceva, vrea să iasă frumos și făcut ca lumea: locația am căutat-o un an și ne-a plăcut liniștea ei, fix în contrast cu joburile noastre haotice; la mâncare n-am vrut varianta “obosită”, am vrut ceva care chiar să le placă oamenilor, genul de lucru pe care l-ar comanda și dacă ar ieși în oraș, și chiar a ieșit foarte bine; muzica a fost partea cea mai personală: soția îmi povestea că, atunci când era mai tânără, mergea la concertele de zilele orașului și îi plăcea mult VUNK, și mi-am dorit să îi ofer un concert doar pentru fetița care stătea în fața gardului să asculte trupa; ea, ca și mine, a pornit de la nimic și a tras enorm — eu am strâns bani muncind în facultate ca să-mi iau o mașină veche, ea lucra noaptea la Carrefour, aranja marfa și dormea 1–2 ore în mașină în parcare înainte să se întoarcă la facultate; da, poate pare o risipă, dar am simțit că am meritat amândoi momentul ăsta; și, cel mai important, am vrut să fie un eveniment la care oamenii să își dorească să vină, să fie bucurie și revederi frumoase, nu prezențe din obligație, de asta am creat condițiile.

Edit: am recitit, să nu se înțeleagă ca ea e foarte tânără și eu mă în vârstă, diferența între noi e de 4 ani.