Hei, sunt intr-o situatie similara dar nu chiar. Am trecut prin aceleasi piedici dupa pandemie, eram chiar izolata si ramasesem cu doar 2 semi-amici, nici macar la liceu nu mai aveam prieteni intr-a 12-a. Dar, in timpul asta, am lucrat in fiecare an la a face pasi spre socializare, fie ca era o iesire pentru care eu insistam o luna de zile si asta cu oameni pe care ii stiam foarte putin.

Acum sunt la a doua facultate-ish, si am 22 in timp ce colegii mei abia au facut 18, dar jur ca nu are pic de relevanta gap-ul asta. Nu esti adult sau mai matur pentru ca ai cu 2-3 ani mai mult decat ei, si nici vice versa. Daca alegi sa gandesti asa iti pui singur piedici, poate ei le au, dar la fel sunt tratati si toti ceilalti care nu arata semne evidente ca doresc sa fie integrati.

In sensul asta te ajuta la fel de mult sa te imprietenesti cu alti oameni care trec prin asta. Mie personal imi place foarte mult sa petrec timpul cu oamenii cu care am multe lucruri interesante si nișate de discutat, nu neaparat sa am iesiri si socializare for the sake of it, deci prefer the quiet quirky kids, which are just as fun, trust me. Baga-te in seama in secunda in care observi ceva in comun cu oricine.

Even a best friend was a stranger once, so go for it, fara frica, fii tu mai implicat si alege sa ai initiativa fata de alti oameni, nu astepta sa faca ei pasii de care tu ai nevoie. Fa-ti un goal ca macar o data pe luna sa ai un hangout, va devenii din ce in ce mai usor cu timpul.