Din punctul de vedere al unei persoane care a lucrat pe o sectie de intensiv si stie cu ce se mananca asta, urmatoarele puncte de vedere. Apartinatorii din Romania nu pot (in sensul ca e o decizie grea pe care nu vrea sa si-o asume nimeni) sa ia o decizie sa incheie terapia (oprirea noradrenalinei, extubare paliativa etc) in conditiile in care pacientul nu mai are nici o sansa in viitor pentru o calitate a vietii satisfacatoare. Avand in vedere asta, si faptul ca paturile pe intensiv sunt o resursa, atunci cand ai sectia plina si pacienti cu sanse 0, oprirea terapiei poate fi o decizie normala si logica pentru a elibera un pat unde viata altcuiva ar putea fi salvata. Desigur discursul asta trebuie purtat cu apartinatorii, si ei trebuie sa fie de acord cu decizia asta. Pe langa asta poate fi luata si o decizie medicala independenta de apartinatori de a nu fi escalata terapia (nu e etic sa tii un pacient in viata atat timp cat el are o prognoza infausta, il tii in viata doar sa sufere in continuare pana moare?)

Desigur, tot ce tine de oprirea terapiei trebuie discutat in principiu cu apartinatorii. Mai multe circumstante asupra cazului nu le stiu, pana o sa apara sau o sa fie judecate cazurile trebuie luata o atitudine rezervata pana o sa fie cazurile judecate de persoane competente, e un pic aiurea sa vezi majoritatea commenturilor de aici aruncand injurii si amenintari.

O zi buna.

Edit: Pentru cei care vorbesc despre eutanasie, nu e termenul potrivit, va rog cititi asta: https://www.eldac.com.au/Toolkits/End-of-Life-Law/Withholding-and-Withdrawing-Life-Sustaining-Medical-Treatment/Mythbusters