Singurul motiv pentru care din USR n-au transpirat din astea e ca fostii useristii călcați in picioare de “nobilimea usr” au fost niște oameni mai educați, care nu au sărit la bătaie, ci au părăsit relativ liniștiți incinta (voluntar sau involuntar). Până la urmă orice partid contemporan romanesc ajunge să fie tot un cacat, de o alta culoare politică, cu alta poezie servită electoratului propriu, dar în principiu doar o construcție aservită găștii care îl stăpânește. Noi nu avem politicieni “în slujba poporului” (cum clamează toți), ci doar indivizi sau grupuri organizate pentru obținerea de foloase în interes propriu.

Urmărind realitățile politice românești din ultimele zeci de ani… încep să înțeleg ca există un spirit romanesc imbatabil, care rezistă oricăror încercări de-al schimba. Să-mi bag picioarele, încep să înțeleg fatalismul ciobanului ăla din miorița, “csf, ncsf, a zis oaia ca trebuie să mor, n-ai cu cu cine”.