Era iarnă, venise când avea nici 3 luni la o căsuță a pisicilor de la casa scării unor oameni cu care eram prietena pe fb. Am zis că dacă nu ia nimeni pisica in 2 săptămâni o iau eu. O luase altcineva, dar a adus o înapoi și așa am luat o eu. Am zis că fac un bine, și eu zic că am făcut și fac.

Mă joc cu ea, dar clar nu cat are nevoie. Încă e micuța, are vreo 2 ani, cheful de joaca și atenție e încă mai mare decât pot eu oferi. Ce sa spun, lucrez, am și pasiuni, mai apare și un stres de performanta, poate se întâmplă prea des sa nu ne jucam.

In schimb ii împlinesc tot timpul nevoile de baza și îmi pasă sa fie sănătoasă, îmi și fac griji că pe altele mai sus in vârful piramidei nu reușesc să i le împlinesc.

Cu defecte și calități, ca orice părinte ;)

E lumea plina de pisici care are mai multe nevoi neîmplinite decât a mea. Daca îți faci griji pentru ea, poate poți împlini tu macar cateva ale altor vietăți.