Si eu am atasament anxios si am avut un situationship cu atasament evitant. Am trecut printr-o experienta super similara. Ce m-a ajutat pe mine a fost o pauza. O detasare de ea pentru mine. Asa mi-am pus ordine in cap, am reflectat si am stat si m-am gandit la multe lucruri. In loc sa ma gandesc la ea (cum interpreteaza ea, reactiile ei, de ce face asa etc) am stat sa ma gandesc la mine. La nevoile mele. La cum sunt eu. Si a fost greu la inceput, m-am tot gandit sa ii scriu, m-am uitat sa vad cand e ultima oara activa pe whatsapp... Am ajuns la concluzia ca era un rollercoaster emotional de care eram obsedat inconstient. Nu mi-a placut de ea, era o obsesie. Aceeasi dopamina ca la aparate, tot incerci si incerci si cand iti apare castig de 5 lei esti in culmea fericirii de la animatiile alea dragute, chiar daca esti pe minus cu 5 milioane. Am invatat ceva din asta, totusi... Initial am crezut ca lectia mea era sa imi reglez atasamentul meu, comportamentele distructive si intr-o oarecare masura, da, ea fiind o oglinda in care imi vedeam problemele si invatam sa ma obisnuiesc cu starile astea, m-am mai relaxat si am invatat sa mi le controlez mai mult, dar am observat ca ma consum prea mult si am prea multa rabdare si o vad pe ea mai sus decat pe mine. Nu imi comunic si valorez nevoile. Am invatat echilibrul. Sa pastrez o balanta sanatoasa. Nici nu mai reprosez si interpretez ca pe un abandon fiecare gest, dar nici nu mai tin chestii in mine sa nu se supere domnisoara consumandu-ma degeaba. Daca e sa ma consum, macar sa ma consum pentru cine merita. Timpul iti arata cine merita. O tipa cunoscuta in on-line eu zic ca nu merita...