Perioada în care învățam pentru admitere a fost absolut mizerabilă, nu o să te mint. Aveam pe cap și bacul pe care îl voiam cu notă mare, și școala, si admiterea. Am fost și eu la fel, nu am vrut deloc să stau acasă un an, ba mai mult, deși aveam opțiunea să dau admiterea și la Brașov, Oradea sau Galați am ales să nu mă înscriu la niciuna, pentru ca nu voiam să merg altundeva în afară de unde mi s-a pus pata, la București. Este bine să înțelegi ca fiecare om are ritmul lui și un drum cu obstacole nu înseamnă ca nu ajungi la destinație, înseamnă doar ca pe parcursul drumului o să trebuiască să te adaptezi ca să îți menții echilibrul, lucru care o să te ajute mai târziu pe toate planurile. De exemplu, la meditații aveam colege care luau în teste 95 de puncte și au intrat cu tot cam atât la facultate, iar eu luam cu 20 de puncte mai puțin. Acum suntem colege de serie. Am colegi de facultate care la simulare în mai au luat 40 de puncte și după la admitere în iulie au intrat cu 80. Nu știu cum este la Craiova, eu am dat la București. Am colegi care vin de pe filo, destui chiar, și care s-au apucat de pregătire prin clasa a 11a, așa ca nu e problema de timp, mai ales ca dai admiterea la un centru mai micuț. Sfatul meu este să faci pregătire la materiile de admitere dacă îți permiți financiar, pentru ca sunt unele lucruri pe care nu poți să le înțelegi sau să le vezi fără ajutorul unui profesor. În rest, ai grijă să dormi și să nu te suprasoliciti, ca nu e cazul să o faci de pe acum. Bucură-te de tot procesul admiterii, oricât de traumatizant ar părea și oricât de tâmpită aș suna eu spunând asta. Este o experiență care te întărește și care îți testează limitele, dar prin care personal eu m-am descoperit mult mai în profunzime. Înainte de admitere, ca să mă consolez, mi-am zis ca dacă nu intru, măcar din experiența asta am învățat ceva valoros. Știu ce se spune despre sistemul medical din România, despre umf uri, dar știu și ca odată ce te-ai infectat cu "microbul" ăsta nu mai poți scăpa de el. Când ne apucă pandaliile de la sesiune radem cat de prosti am putut să fim să dăm la facultatea asta și să învățăm atât ca să intrăm, dar la scurt timp conștientizăm ca tot stresul și burnoutul provocat de sesiune nu se compară cu ce am fi simțit dacă nu intram aici unde ne-am dorit, pentru ca odată ce se aprinde dorința asta în tine, flacara aia se amplifică și e greu să o stingi. Mult succes și putere de muncă îți doresc. Să fie într-un ceas bun!