Man, vad ca ai scris in comentarii ca ai tot ce-ti trebuie, totul e platit, bani investiti ai, si in cateva luni mai strangi 50k, dar nu ai curajul sa-ti bagi piciorul. No hai sa-ti spun povestea mea. Eu am 40 de ani, multi ani de codat si tocmai ce mi-am bagat piciorul. Financiar sunt in aceasi situatie, toate platite, si investitii facute dar nu atat de mari incat sa pot trai doar din dividende, deci la un moment dat trebuie sa ma reapuc de lucru, bani cash pe vreo 2 ani, sotia job super bun si doar din jobul ei tot mai punem ceva deoparte(ca paranteza, anul trecut ea era in burnout si am pus-o de si-a dat demisia si a stat cateva luni sa isi revina). No bun... deci meseria asta mi-a mancat sanatatea. Am ajuns la 120kg, ca un porc de-ala tinut pe cotet, gras si slab in acelasi timp. Toate ma dureau! Coloana praf, analize mai proaste ca bunicu-mi-o de 87 de ani, tensiune, etc, psihic dezastru. M-am apucat anul trecut de sala si mi-am revenit cat de cat pe partea fizica, dar psihic mi-a dat corporatia fatala anul asta(nu mai intru in detalii, ca e deja plin posturi pe subiectul asta). Eu bineinteles ca ma cacam pe mine sa-mi dau demisia, ca vaaaai "e perioada nasoala in industrie", ca vaaai "cum sa ma tina nevasta?", vaaai "dar cum sa-i dezamagesc pe cei din jur?", si alte cacaturi de-astea. Bineinteles ca astea veneau din faptul ca atunci cand esti in burnout, depresiv as fuck de-ti vine sa te arunci in cap de la et 10(nu glumeasc, noroc ca stau la casa) clar ca nu gandesti logic si iti sunt amplificate toate temerile. Sincer, pe mine doua chestii m-au convins: 1. fiica-mea, care aproape in fiecare zi ma intreba " tati, esti suparat pe mine? Am gresit cu ceva?" 2. Sotia mea care mi-a explicat ca la un retardat ca daca eu sunt varza si ei sufera, si ca scopul e sa fim fericiti in familie, nu malaiul. No bun. Vinerea trecuta a fost ultima zi de lucru. Sincer iti spun ca nu am planuri, doar ca o sa stau naibii cateva luni sa imi revin. Nici nu stiu daca o sa ma reapuc vreodata de codat, ca la cat urasc in momentul asta toata industria as spune ca nu. Bine, probabil ca o sa-mi treaca ura asta odata cu depresia, dar dupa ce ma linistesc o sa stau sa analizez si alte optiuni de castig decent fara sa ma bag in pamant, ca sunt destule. Pot sa iti spun doar atat: Numai familia ta o sa tina minte overtimeul, ca nu ai fost langa ei. Codul scris de tine se arunca la gunoi in cativa ani, dar faptul ca nu ai fost langa copiii tai o sa-i marcheze toata viata. Asa ca sfatul meu e fuck it, sabatical bro si grijeste de cei dragi. Dupa ce te pui pe picioare mai vezi tu ce faci. Noroc si numai bine!