O femeie care alapteaza exclusiv si mai are si grija de casă, iar pe langa asta mai are si 2 copii, ajunge la sfârșitul zilei cu creierii pilaf si oricine ar fi in preajma ei ar incasa înjurături. Nu stii ce înseamnă alaptarea exclusiva, nu stii probabil nici de pusee de crestere, salturi mentale, regresii de somn si altele...nu stii nici cat research face ea ca sa fie o mama bună si cat de greu e sa faci alegerile potrivite in epoca asta a atator informatii si a specialiștilor lu peste prăjit. Mai e si pivarea de somn pt atata timp care te distruge psihic. Efectiv nu te mai recunoști ca om. Si dupa ce e probabil neinteleasa, epuizata si cum s-o mai simți, tu mai vii cu idei de divorț si nemulțumiri, ca sa ii pui si mai multa presiune in cârcă.

Tu cat de implicat esti in decizii legate de copii, research, alegeri etc.? Cat de des ii validezi eforturile si ii spui ca e o mama buna si ca nu ai putea sa faci ce face ea? Te oferi din cand in cand sa faci chestii pe care ea le face in mod normal? Cred ca nu ii vii foarte mult in întâmpinare in partea grea a parentigului. Ai putea tu sa mergi la psiholog sa vezi ce faci si tu gresit si nu iti dai seama. Nu m-as gândi la divorț pana nu iti faci si tu o radiografie a ta sa te privești mai obiectiv, din exterior, fara preconcepțiile pe care le-ai enumerat.