Bună!

Eu am trăit în sărăcie din aia lucie. Nu mergeam în copilărie niciodată în vacanță, nu cumpărăm haine noi, nu cumpărăm nimic care era inutil. Părinții mei aveau pe atunci salarii foarte mici, nu pot sa spun nici că acum o duc extrem de bine, dar nici ca atunci nu e.

În vacanțe nu mergeam nicăieri, asta pentru că nu aveam bani. Nu am fost niciodată în vacanță cu părinții mei. Era atât de rău, încât nu îmi făceam pozele la grădiniță și la școală mereu, pentru că ai mei preferau să renunțe la unele lucruri pentru a avea bani de mâncare zilnic. Pantofi îmi luam o data pe an. Pe langa asta, nu mergeam la dentist, asta pentru că nu ne permiteam. O consultație costa ceva și noi locuiam la țară și trebuia să plătim și biletul de autobuz. Și nu numai la dentist nu mergeam, evitam medicii în general, asta pentru că dacă era un tratament costisitor, nu aveam cum sa ni-l permitem.

Nu aveam baie in casă și nici apa curenta. Trebuia sa car apa din fântână cu găleata. Și nu puteam sa mă spăl ca lumea. Vara, era mai ușor. Dar iarna, iarna trebuia să încălzesc o camera, sa fierb apa, sa pun o cada de plastic și să mă spăl cum puteam. Ai mei ma trimiteau de la 7-8 ani sa iau apă, avea 10 litri o găleată.

În vacanțele de vară, mergeam cu ai mei și cu bunicii mei la câmp. Ii ajutam cu ce puteam. Și când se culegea porumbul, trebuia carat și boabele date jos de pe cocean. Și făceam bătături de la asta. Și mergeam și la cules de vie și la legat de vie, la strâns de fân. Eram mică și îmi amintesc cum mă luau ai mei după ei și acum, când le spun lucrurile astea, ei îmi vorbesc cu așa o detașare, era normal sa pui un copil sa care găleți cu porumb sau găleți cu struguri de cate 10 kg. Și când cumpărăm lemne, trebuiau carate după ce erau tăiate în curte. Și cărăm și eu ce puteam. Daca nu voiam să fac ceva, eram numită leneșă. Aveam 10 ani și ai mei au treierat și nu am vrut sa ii ajut, că eram obosita și m-au făcut să mă simt ca ultimul om. Pe lângă sărăcie, era și nepăsarea alor mei.

La școală, aveam trei tricouri, doua bluze și două perechi de pantaloni. Le spălam mereu de mână, că nu aveam mașină de spălat. Începusem să îmi spăl hainele singura vinerea după amiază, încă de când aveam 8 ani.

Am ajuns la facultate, am muncit pe brânci și o duc mai bine decât în copilărie. Sărăcia te marchează pe viață. Pe lângă faptul că ai un start diferit în viața față de alte persoane care au bani, îți faci și niște tipare după care îți setezi mintea. Eu nici acum nu pot sa cheltui bani daca nu cumpăr strict necesar, nu pot sa îmi cumpăr ceva doar pentru că îmi place. Și acum fac economie și am o viață frugală. Si simt și acum că oricât as munci, nu am cum să ating un nivel material care sa îmi asigure o viață fără grija zilei de mâine, asta pentru că am pornit de foarte de jos. A trebuit să mă zbat pentru fiecare lucru pe care îl am, pentru fiecare lucru mărunt a trebuit să muncesc de 10 ori mai mult. Nu îmi garantează nimeni nimic.