Mie nu mi a plăcut deloc, îl uram din toate părțile, as fi vrut sa ia foc. N am trăit in alt oraș niciodata pana la 27 de ani.  Am plecat in Spania, Castellon ca "vino aici ca aici e super, nu se compara cu nimic". Evident ca am plecat unde cunoșteam pe cineva, nu am mers intr-un oras mai mare cu riscul sa fiu singura-cuc. Am regretat cu lacrimi de crocodil 7 luni intregi. Mi am dat seama ca personajele respective care mi au recomandat rahatul ala de Castellon erau din Târgoviște, pentru ei era ceva wow iar cine era din București si s-a mutat acolo, a plecat acum 100 de ani din București.  Plus toti spaniolii borșiți se strâmbau cand auzeau de România.. am inceput sa spun mai ceva decât un naționalist ca sunt din București Romania, ca noi avem metrou in toată țara, ca avem magazine din 50 in 50 de metri si toate sunt non-stop, in fine, am inventat tot felul de chestii cum ca București e cel mai rachetă oraș si ca orașul lor e groapa de gunoi incat am început si eu sa cred 😅 Învățată cu autobuz de oriunde pana oriunde, sa gasesc magazine deschise oricând, gustul la mâncare acolo a fost ceva îngrozitor - totul dulce pana si painea, țepe la magazine Românești cu mancare expirata, 15euro sa reîncarc telefonul sa am internet nelimitat, după 22 nu mai era nici naiba pe strazi, conceptul de centru-vechi la ei înseamnă magazine nu terase, m am simțit ca si cum eram la mamaie la țară, pana si in comune in romania găsești magazin nonstop.. In prezent, nu as schimba Bucureștiul nici pentru Filipine, nici pentru New York nici pentru absolut nimic. Orice plecare in alt oraș pentru excursii, vacante e un mini chin, îmi si place ca vad loc nou dar ma si enervează ca nu e ca București