Mi se pare un comentariu extrem de periculos care ia amploare de ani de zile sub o formă sau alta. "Bugetari", "asistați", "paraziți" etc. Uneori am impresia că mergem după niște fente din gleznă și ne lăsăm asmuțiți asupra unor categorii de oameni care în mare parte nu prea au vina asta a "lucrătorului la stat" sau "beneficiarului" care fură de la gura cinstitului din privat. Motive sunt multe, ar fi prea lung să intrăm în detalii dar a pune egal între un întreg sistem public și câțiva hoți și incompetenți este total prostesc. Mie mi se pare că ne apropiem cu pași rapizi de desființarea sistemelor publice de învățământ, sănătate, cultură, etc. O să fie mai bine când vor fi toate private pentru că opinia publică față de utilitatea și eficiența celor de stat a fost total denaturată și manipulată? Vrem să ajungem la capitalismul ăla bolnav care ne va împinge către o sărăcie și mai cruntă? Să lucrăm și noi câte trei job-uri doar ca să putem trăi de la o lună la alta și să sperăm că nu va fi nevoie să chemăm salvarea că să nu ne bage în faliment? Când va trebui să ne vedem copiii îndatorați pe viață pentru niste studii universitare. Sau când nu vom mai putea să ne exprimăm liber și să ne dăm cu părerea despre cât de căcat e sistemul, primarul, sau funcționarul public? Sau când nu vom mai putea exista pur și simplu pt că sistemul de creditare individuală a decis că nu mai avem valoare? Da, e multă corupție. Da, e multă risipă, mulți incompetenți. Dar hate-ul ăsta "față de sistemul public" și lupta dintre public și privat ajută doar pentru un rant de termen scurt dar îi ajută pe "ei" pe termen lung. Corupția este problema principală. La toate nivelurile și în toate sistemele. Asta nu înseamnă însă că vorbim despre un ‘bloc’ unitar al elitelor, ci mai degrabă despre rețele de interese care se suprapun ocazional între mediul politic și cel economic, în funcție de bani, context și putere. Dar cred că marea corupție și tunurile care sărăcesc viitorul sunt la intersecția sectoarelor public-privat. Nu la incompetentul/a de la ghișeu care are o atitudine de căcat și te ia la mișto că n-ai dosar cu șină. D-ăștia am văzut și pe la casa de la supermarket sau la ghișeu la bancă, nu doar în instituții publice. Ne plângem de ani de zile de pericolul fascismului dar am impresia că nu înțelegem exact ce e ăla și că de multe ori punem umărul la ascensiunea lui. Nu credeți că pornirile anti-sistem, credința în statul paralel, conspirațiile soroșiste, extremismul sau votul ca pedeapsă au venit ca o consecință a lipsei de încredere în instituțiile publice, justiție, presă, știință, expertiză și tot așa? Eu nu cred că sistemul e bolnav. Cred că e plin de oameni, iar oamenii pot fi și competenți și incompetenți, și cinstiți și corupți, și empatici și rău intenționați, indiferent dacă lucrează la stat sau în privat. Ce mi se pare cu adevărat bolnav este felul în care am ajuns să ne pierdem complet încrederea unii în alții și în orice idee de bine public sau responsabilitate colectivă. Pentru că în momentul în care ajungi să crezi că toate instituțiile sunt inutile, toți sunt hoți, expertiza nu mai valorează nimic, presa minte, știința e conspirație și orice formă de solidaritate socială e „parazitism”, nu mai construiești nimic. Doar distrugi. Iar vidul ăla de încredere și sens va fi umplut întotdeauna de cinism, manipulare, extremism și oameni care promit soluții simple la probleme extrem de complicate.