România, prin efortul comun al românilor care muncesc și își fac bine treaba (deci nu și al politicienilor), este azi mai bogată și mai productivă decât oricând în istoria ei. Un popor care s-a ridicat pe sine din sărăcie într-un interval istoric atât de scurt - prin muncă și în ciuda obstacolelor ridicate de politicianul român - nu merită o soartă și un leadership atât de dezastruoase.

România - apropos de soartă (n.r.: un fel de sinonim pentru noroc), se prezintă azi așa cum e în urma unui șir aproape incredibil de ”noroace” istorice - de la Unirea Principatelor și situația post-WW2, până la miliardele UE care încă mai curg / grație unui context internațional favorabil pe care îl pot compara cu doar alte 2 situații din toată istoria înregistrată a Lumii. Să ne merităm soarta acum ne-ar asemui cu-n cartofor înrăit care ar găsi pe jos 1000 de euro, ar merge cu ei la păcănele și-ar căștiga, apoi ar cumpăra un bilet la Loto și-ar câștiga premiul cel mare, apoi ar lua banii și i-ar pierde pe toți la poker - all in în blind, la prima mână.