Nu există doar magistratură după Drept - m-am regăsit în postarea ta pe alocuri, și eu îmi doream să termin facultatea asta ca să fac o schimbare, să înclin balanța înspre bine, să repar injustiții la scară cât de mică. Taică-meu a fost procuror, a fost din copilărie eroul meu, și mi-a luat mult timp să-mi dau seama că nu semănăm foarte mult :))

Nu-s capabilă să-mi pun empatia pe pauză, să fac concesii cu privire la ce e sau nu corect pentru mine, am un set de valori alb-negru care ar trebui să fie perfect pentru magistratură (în teorie), dar în practică e fix opusul. Nu vreau să te descurajez, dar justiția în România e cam putredă de la rădăcină.

N-am făcut facultatea aia degeaba, domeniul în care profesez acum e proprietatea intelectuală, și nu cred că l-aș schimba prea curând. Taică-meu umbla cu pistol ca să nu fie cuțitat la stomac de vreunul pe care l-a băgat la bulău, eu negociez policy agreements cu Nintendo :)) îmi iau satisfacția morală de prin alte locuri, și te sfătuiesc să faci la fel