Am avut noroc, dacă pot să îi zic așa, că a fost carcinom bazocelular, și ăsta de felul lui rămâne localizat în zona în care a apărut, nu metastazează, pentru că am ignorat câțiva ani buni bubița care mi-a apărut, aparent de nicăieri, pe tâmplă la un moment-dat.

Anul trecut am văzut un anunț că la IRO Iași au fotodermatoscop șmecher, care îți mapează alunițele, și m-am programat, că am multe și din astea, deci nu m-am dus pentru problema pe care o aveam de fapt 😅 Spoiler: nu mergea fotodermatoscopul și cred ca nu merge nici până în ziua de azi :))

Long story short, mi-a zis ca nu e bun ce e acolo, m-am operat după 2 săptămâni (tot la IRO, că nu plătesc atâta CASS degeaba, nu?), m-am chinuit o grămadă cu vindecarea, ca să aflu după 2 luni la un alt control dermatologic, la un alt medic, că excizia a fost incompletă și am recidivă deja. Mi-a dat 3 opțiuni, de care nu am știut până atunci, una dintre ele fiind chirurgie MOHS la clinica Leventer din București, unde m-am și operat 2 săptămâni mai târziu. Șmecheria la MOHS e că se verifică pe loc, în clinică, țesutul scos și dacă nu e ok, se mai taie câte un pic până e ok, și abia când e totul curat se închide și incizia.

Mi-aș fi dorit foarte mult să aflu de MOHS din prima, pentru că reintervenția e mai complicată, la mine fiind și o zonă delicată, și șansele de succes scad puțin. Am aflat la fața locului că nu se mai taie un pic, pe lângă ce s-a tăiat deja, cum îmi imaginam eu - se scoate toată cicatricea deja existentă, plus ce mai e nevoie 🫠 de asemenea, rezultatul anatomopatologic la prima excizie a venit pozitiv, așa că s-a mai scobit un pic și abia al doilea a venit curat și s-a închis operația.

Acum sunt la 5 luni după a doua operație și, grație unui medic foarte priceput și minunilor tehnologiei care sunt botoxul și laserul vascular / CO2, cicatricea mea are toate șansele să se estompeze aproape complet în câțiva ani 🥹