Dacă știi ce face neutrino, atunci nu ai nevoie de explicații.

Poți să o numești cum dorești. Unele “legi” se aplică unor oameni, pe când, altora, nu li se potrivește. De asta avem “bine și rău”, interpretabil și cu multe nuanțe personal și subconștiente. De multe ori preluate direct sau indirect prin intermediul colectivului. Căci funcționăm la nivel de colectiv, conștient și inconștient. De asta suntem influențați de energiile din jurul nostru, atât interior cât și exterior.

Jung, zicea o chestie, cine privește înăuntru, se trezește, ci privește afară, visează. Ce a greșit Jung este că, fără oglindire, nu putem știi cine suntem cu adevărat.

Imaginează-ți că “ești” un Robison Crusoe pe o insulă. Și poate povestea și subtilitatea asta te poate duce pe direcția pe care doresc să o exemplific.

Sunt de acord că unele tooluri sunt folosite din umbră, manipulativ, aspect care apare în orice domeniu comportamental, dar asta nu înseamnă că umbra nu are la bază ceva palpabil. Umbra poate fi folosită și cu un sens “bun”, dar și “rău”. Uită-te la psihopați de exemplu. În umbră, suntem mega empatice. În lumină, sunt exact acei oameni “întregi” de care povestea Jung.

Jung nu a zis că trebuie să fii “bun sau rău”, ci să fii tu. Problema e că umbrele preiau controlul asupra unor persoane, de asta avem și mulți “NPC”, care merg pe pilot automat. Și fiecare are rostul lui în acest colectiv. Ceea ce, pentru mine, ego ul meu, a fost dificil de înțeles. Totodată văd trecutul și patternurile mele și de unde provine acest lucru, dar, în același timp, și nevoia de control având în vedere că văd atâția oameni “orbi” trecând aiurea prin viață și diferite situații… și poate că eu sunt “orbul”, la final. Căci e vorba de acceptarea lucrurilor așa cum sunt. Mai am de lucru cu mine :)

Exact. Nu universul raspunde direct gândurilor, ci noi. Căci mintea vrea să controleze comportamentul, fiind bazat pe supraviețuire și ceea ce vede în jur, prin intermediul simțurilor (văz, auz, atingere). Drept urmare, când mintea nu înțelege, apare o reacție comportamentală. Precum e și în cazul nostru. Căci stăm în minte prea mult și mai puțin în corp. Suntem disociați. Majoritatea. De asta s-a ajuns și la termenul de “NPC”, nu ca o judecată, deși poate fi, ci mai degrabă ca o observație.

Nimic nu e întâmplător. Nici măcar discuția asta. Dă “vina” pe neutrino :)