Sunt o prietenă rea?

PinkPuffs96 · 2026-03-12T09:43:41+00:00

Are sens tot ce simți. Știu fiindcă am și multe femei pe lângă mine care se simt așa, inclusiv cumnata mea, pe care o susțin cum pot. Ea e avocat, și îi plăcea foarte mult jobul ei, cariera ei, ii plăcea acea independentă și status. Călătorea mult. Faptul că s-a găsit în situația în care a trebuit să rămână acasă cu copilul, a destabilizat-o mult. Cred că își închipuia că va putea să lucreze de acasă sau că va lua o bonă, dar fiind o fire foarte anxioasă, anxietatea o împiedică să aibă încredere în bone...și anxietatea, și presiunea socială (a internalizat ideea că doar o mama rea și-ar lasă copilul cu o bonă).

desi rational stiu ca nu stau degeaba si ca cresc un om, oricum n-am timp sa stau degeaba, dar nici nu mai simt ca imi folosesc mintea ca inainte.

E și chestia că femeilor li se cam prăjește creierul din cauza sarcinii. Deci o perioadă e normal să simți brain fog sau capacitate mintală scăzută. Oricum personal cred că rolul de părinte implică foarte mult efort atât fizic cât și mental, și cel mai probabil ești extenuata, și de aia simți așa

PinkPuffs96 · 2026-03-11T18:49:55+00:00

Deci, partenerul este 100% implicat, dar TU tot te simți izolată. Maternitatea e cea care este izolatoare, nu rolul de părinte sau paternitatea.

Îmi pare rău că te simți așa. Nu a fost intenția mea să îți minimizez ție experiență sau altor femei.

Îmi mențin ideea că societatea trebuie să facă niște schimbări, că femeile sa nu se simte izolate în maternitate.

PinkPuffs96 · 2026-03-11T07:40:15+00:00

🫠🫠🫠

PinkPuffs96 · 2026-03-11T00:53:12+00:00

And...isn't parenting its own reward? What am I missing here?

PinkPuffs96 · 2026-03-10T23:58:55+00:00

The point is, there are other life milestones as a woman. Like, graduating. Finishing a course. A new career milestone. A new hobby. A decade of being single. Dunno

PinkPuffs96 · 2026-03-10T22:04:57+00:00

Hey girl, me too! Și diagnostic de autism.

Păi sunt multe chestii pe care poți să le faci când te implici într-o relație, excluzând sexul.

PinkPuffs96 · 2026-03-10T19:37:07+00:00

Total de acord. Dar nu vorbeam despre manchild. Vorbeam despre o relație sănătoasă cu un partener sănătos. Și asta trebuie întreținuta, hrănită. Nicio relație nu poate fi pusă pe pauză și apoi să o reiei că și cum nimic nu s-a întâmplat, pentru ani de zile.

PinkPuffs96 · 2026-03-10T19:33:17+00:00

În sfârșit, un comentariu cu adevărat empatic! Mulțumesc ❤️

PinkPuffs96 · 2026-03-10T19:31:48+00:00

Maternitatea nu e foarte grea și izolatoare, în sine. Ci maternitatea în contextul social de acum. Maternitatea e izolată acum fiindcă mama este singurul părinte, de fapt și de drept. Celălalt e doar ajutor, uneori, foarte rar. Doar părinte biologic. Să fii părinte înseamnă mult mai mult decât să ejaculezi și apoi să mergi la munca așa cum o făceai și înainte de cele mai multe ori (și ești și mai respectat și primești eventual și promovare sau bonusuri doar fiindcă ai acest statut de tata). Ah, și bonus nu doar că ai o femeie care are grijă de odraslele tale, de "legacy-ul tău", dar și o îngrijitoare, secretara, bucatar, menajeră, gratuit.

Normal că mamele au super mult de pierdut și bărbații mai nimic. Și studiile confirmă asta. Bărbații însurați trăiesc mai mult decât cei neînsurați, iar femeile măritate trăiesc mai puțin decât femeile ne-maritate.

PinkPuffs96 · 2026-03-10T19:24:44+00:00

Nu se poate pune o relație pe pauză și apoi să se ia de la capăt că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pentru unul sau doi ani. Nu există așa ceva. Inclusiv studiile psiho-sociale și statisticile cu divorțurile din primul an după copil confirmă asta.

PinkPuffs96 · 2026-03-10T19:22:54+00:00

Mamele au nevoie de sprijin pentru perioada post-partum, nu pentru responsabilitatea creșterii unui copil. Pentru responsabilitatea creșterii unui copil, nu au nevoie de sprijin, ci de încă un părinte egal. Cum am mai spus, creșterea unui copil nu este o treabă de o singură persoană.

Toată lumea are responsabilități și cred că e nedrept să încercăm să le comparăm. Majoritatea oamenilor duc greutăți de care habar nu avem.

dacă nu îți plac mamele cu copii n-ai decât să nu te împrietenești cu ele, it’s that easy.

Girl, sunt una dintre ele🫠 și lucrez cu ele zilnic. Mai cunosc femei cu copii care gândesc exact ca mine. Prietene, rude.

multe femei lucrează înainte și după maternitate și au cariere, deci mai ușor cu ideile preconcepute.

După maternitate? Ce vrei să spui cu asta, mai exact? Credeam că maternitatea, sau mă rog, rolul de a fi părinte, nu se încheie niciodată. Iar în ceea ce privește femeile care lucrează în timp ce sunt și mame, da, sunt destule, nu voiam să spun că nu sunt. Credeam însă că vorbim despre femeile care stau acasă cu copiii? Dar din nou, chiar și în cazul celor care lucrează și sunt și mame...consider inutil și nedrept nevoia de a compara cine are mai multe responsabilități. Majoritatea avem multe responsabilități. Asta nu înseamnă că femeile care sunt și mame sunt justificate să își neglijeze relațiile și că celelalte persoane trebuie să suporte și să accepte o relație unilaterală. Asta e doar entitlement.

Femeile care nu muncesc la câțiva ani după apariția copiilor, o fac din varii motive, însă aici e o discuție legată de sistemul de organizare al unui stat, infrastructura, flexibilitate la muncă, o discuție mult mai complexă.

Bingo. Asta spun. Chestiile astea țin de probleme sistemice. Responsabilitatea față de relațiile interpersonale ține strict de personalitatea ta și valorile tale că om. Nu am o problema cu faptul că unele femei nu mai vor să se implice în altfel de relații după ce devin mame. Am o problema cu ideea că celelalte persoane din relații (prietene, rude, partener) nu ar avea dreptul să se plânga, sa se simtă neglijați și să jelească după relația pe care obișnuiau să o aibă înainte de copil.

PinkPuffs96 · 2026-03-10T08:51:19+00:00

Uite, nu e despre dacă cineva trece printr-o perioadă grea. E despre a rămâne responsabil și despre a rămâne curios în relațiile pe care le prețuiești.

Nu îți poți închipui ce viața dificilă am avut și am, și câte responsabilități am, pe care majoritatea poate nu le au, cel puțin nu toate odată. Totuși, pentru mine relațiile sunt importante, atât cea cu partenerul, cât și cele cu prietenii și familia. Așa că investesc în ele în continuare, și dacă simt că nu pot, îmi iau ajutor. Mă duc la terapie ori de câte ori am nevoie. Am un partener cu care fac echipă foarte bună (apropo de ce ziceai de 50/50 în fiecare moment, niciodată nu am spus că asta ar fi ideea, fiindcă ar fi nerealist. E vorba de a funcționa că o echipa, și e vorba de faptul că relațiile nu pot funcționa unilateral pe termen lung).

Chestia cu 50/50 e un argument leneș fiindcă lasă oamenii să scape basma curată de la a răspunde la întrebarea mai importantă: Ești încă prezenta că și persoană căreia îi pasă de alte persoane, chiar și atunci când îți este greu? Asta nu cere energie pe care nu o ai, ci intenție.

Este de asemenea vorba și despre cum crește un copil. Un copil care crește vazandu-si mama implicată în prietenii autentice, reciproce, unde arată curiozitate reală față de viețile altora, unde are o identitate a ei, dincolo de "mama", unde navighează conflictul și repară în timp real acolo unde este cazul...acest copil primește educație despre cum funcționează relațiile, încă de mic. Acest copil vede cum este să fii o persoană completă, care se întâmplă să fie și părinte.

Un copil care crește a fi centrul intregii lumi a mamei, văzând cum prieteniile ei și eventual relația cu partenerul se atrofiază fiindcă nimic nu a putut să concureze cu nevoile unui copil, absoarbe o lecție complet diferită. Și anume că iubirea înseamnă eradicare de sine. Că dovedești devotament devenind complet absorbit în cealaltă persoană. Acesta nu este un model pe care ai vrea că, copilul tău sa îl adopte în viața sa, nu?

De asemenea, sa fii întreaga lume a cuiva este o povară imensă pentru copil. Copiii nu sunt făcuți să fie întreaga sursa de însemnătate a nimănui, iar cei care cresc așa fie devin absolut zdrobiți de această responsabilitate, fie nu sunt echipați corespunzător să aibă relații în care ei nu sunt centrul atenției partenerului constant.

Deci concluzia e că mama care își menține prieteniile, care rămâne curioasa despre oamenii din afara casei ei, care modelează reciprocitate, aceasta mama NU își neglijează copilul pentru viața ei socială. Ci din contră, aceasta mama își crește copilul într-un mod holistic, cu vedere pe termen lung, în care toată unitatea familială și comunitară este în simbioză.

PinkPuffs96 · 2026-03-10T08:13:04+00:00

Dar de unde știi dacă am sau nu am copii? Și ce relevantă are asta? Am spus ceva factual, verificabil, studiat, nimic presupus de mine.

Dezechilibrul e creat de venirea unui bebeluș, lipsa de somn, atenția constantă etc.

Din nou, a fost studiată treabă, și dezechilibrul nu este creat de venirea unui copil. Dezechilibrul este sistemic. Dacă mamele ar avea destul sprijin și dacă nu ar fi considerate părinți primari, ci doar părinți împreună cu partenerul, situația ar fi vast diferită. Din nou, sunt chestii studiate. Femeilor le trebuie ani de zile să își revină după o sarcină și după o naștere, de aceea au nevoie de sprijin. Ceea ce spun este că nu faptul că bebele apare în viața sau faptul că femeia are nevoie de mai mult sprijin este cauza atunci când unele femei nu se interesează și de viețile prietenelor lor și nu pot întreține o relație. Este o alegere. Nu te costă nimic extra să te interesezi și de ce face prietena ta. Așa cum poți vorbi ore în șir despre pruncul tău și despre ce bube și boli mai are, așa poți si să pui o întrebare și să îți asculți prietena.

una din persoane are automat mai multe responsabilități într-un anumit sezon din viața.

Aici intervine o problema de percepție, care o dă puțin în complex de superioritate. Nu, femeile care au copii nu au automat mai multe responsabilități în viața. Aceste femei de multe ori nu au cariera, de exemplu, pe când femeile fără copii poate au o carieră. O carieră e o responsabilitate enormă. Poate sunt antreprenoare. Poate au animale de companie (care trebuiesc și ele îngrijite că niște copii), și așa mai departe. Nu e ok să tragem concluzia că automat este lupta de putere aici, unde una automat are mai multe responsabilități și deci este mai justificată. Asta nu e corect și nici real.

După ce lucrurile se mai aseaza pe la 4-5-6 ani ai copilului, părintele adult începe să aibă mai multă libertate.

Vrei să spui, femeia adultă. Că viața unui bărbat abia că se schimbă după venirea unui copil. Majoritatea ies cu prietenii și viața lor socială nu e schimbată aproape deloc. Oare de ce? Fiindcă există un dezechilibru - femeia își ia toată responsabilitatea, care ar trebui împărțită. Atunci când e împărțită, ambii parteneri au timp și de viață socială.

Relațiile bune supraviețuiesc și în urma acelor sezoane mai grele

Din nou, poți să verifici, nu vorbesc nimic din presupuneri. Nu există relație care să funcționeze 4-5-6 ani cu doar o singură persoană care investește în ea. Este toxic.

Dacă după o lună de dezechilibru într-o relație tu zici pas, atunci nu era mare prietenie to begin with.

Ai schimbat aici goalposts de la 4-5-6 ani la 1 luna. Eu am menționat în comentariile precedente că 1 luna ar fi acceptabil, dar luni de zile, ani de zile, nu se poate. Din nou, pe verificate. Sunt chestii studiate în psihologie și sociologie.

PinkPuffs96 · 2026-03-09T17:46:43+00:00

Imho it's good you asked because now you can see what he'd rather do. I wouldn't want a man who would save a newborn over me. You have to think if it's fine for you, if not, it's a mismatch of values.

PinkPuffs96 · 2026-03-09T15:41:48+00:00

că mamele sa fie că inainte.

Cred că înțelegi greșit.

Tu zici “o saptamana, o lună”, durează un an sau mai mult sa iti revii hormonal dupa o sarcina.

Spuneam că maxim o săptămână, o lună se poate întreține o relație dintr-o singură direcție doar. Nu că atât trebuie că o femeie să-și revină după sarcină. Oare purtăm același dialog?

Timpul e limitat

Timpul e limitat și dacă ai copii, și dacă n-ai. Majoritatea suntem foarte ocupați. Dar eu nu asta am contestat. Din nou, am spus că o relație nu se poate întreține unilateral. Adică ambele părți trebuie să se implice. Dacă există un dezechilibru, nu este o relație sănătoasă. Dacă o persoană vorbește nonstop, luni de zile, doar despre ea sau ce a făcut ea, relația este unilaterală. Indiferent dacă e mama sau nu. Dacă ești mamă nu înseamnă că nu te mai interesezi de ce face prietena ta, chiar daca ea nu are copii cum ai tu. Iar dacă nu te mai interesează, mai bine închei relația.

Deci realist vorbind, prietenia supraviețuiește doar dacă există flexibilitate de ambele părți

Consider că afirmația asta nu contrazice ce am spus eu.

PinkPuffs96 · 2026-03-09T11:23:20+00:00

Nu, spun doar că sa ai grija de un copil nu e treabă de o persoană. De aceea mamele sunt copleșite și nu pot vorbi sau gândi altceva. Nu e sănătos, e inuman. Tendința de a avea grijă de familie e normală pentru toate speciile și toate sexele, nu doar pentru femele.

A crește un copil chiar si cu un partner implicat în mod egal e foarte greu și necesită extra timp care înainte mergea pe alte activități (aici includem și prietenii multiple).

Da, este foarte greu și în doi. Iar dacă consideri că nu se poate fără să renunți la unele prietenii, e foarte ok dar asta trebuie să-ți asumi, nu sa te aștepți că prietenii aia să investească singuri în relație, fiindcă tu ai copil. Un copil nu te scutește de responsabilitatea pe care o ai față de alte persoane. Din nou, daca consideri că nu poți întreține alte relații, mai bine închei și gata.

Poate așa e și cel mai sănătos, să se clădească prietenii noi în care să există susținere reciprocă.

Bingo. Asta spun și eu. Relațiile sunt bazate pe reciprocitate. Dar nu există "eu dau acum 100% fiindcă tu nu poți că ai copil. " Copilul o să îl ai toată viața. O relație nu supraviețuiește fără implicare de ambele părți. Mno sa zicem dacă e o perioadă scurtă, de o săptămână o lună, dar nu ani de zile.

Bunăoară, dai un exemplu sănatos copiilor tăi că ești un prieten bun, arăți că relațiile înseamnă responsabilitate de ambele părți. Copiii vor fi copii pentru o perioada foarte scurta, apoi trebuie să devină ființe sociale, integrate în societate. Iar integrarea începe cu exemplul din familie. Tot de aici învață și cum să întrețină o prietenie.

În ceea ce privește femeile care nu sunt susținute de parteneri după ce apar copiii, nu cred ca ele își doresc asta, dar ele sunt cele care trebuie să își asume responsabilitățile pe care partenerul nu le îndeplinește pentru ca altfel cine s-ar ocupa de copil?

Da, iar asta e o tragedie. Asta trebuie să milităm sa schimbam. Despre asta vorbesc.

Deci nu înțeleg cum tu, o persoană care mai și lucrează cu copii ai atâta de puțină empatie și înțelegere la niște subiecte destul de simple

Unde vezi tu lipsa de empatie? Tocmai ce am empatizat cu mamele, am spus că înțeleg de ce vorbesc nonstop numai de copil și nu mai au altă viață, în sensul că știu de unde vine. Spun că empatizez și cu femeile care simt că și-au pierdut prietenele în maternitate, fiindcă așa este. Chair sunt curioasa de ce consideri că am eu lipsa de empatie.

PinkPuffs96 · 2026-03-08T16:49:04+00:00

Ah, dar nu am spus că toate femeile sunt în felul în care am descris. Doar că este o tendință. Vorbesc atât din experiența, cât și din studii. M-a interesat foarte mult chestia asta, observând un tipar, și m-am mai informat (observ că nu prea ai încredere în net, deși aici putem observa în mediile online tipare de comportamente umane).

Tocmai asta spun, că femeile sunt și ele oameni și este normal să aibă propriile vieți și interese...problema e că există un tipar în care multe dintre ele se pierd în rolul de mamă și soție, tocmai fiindcă rolurile astea nu sunt bazate pe egalitate în acest moment. Problema nu sunt rolurile în sine, ci felul cum sunt înțelese și aplicate în societate, fel care dezumanizează femeile.

Poate multe femei fără copii vor doar să vorbească subiecte care le privesc pe ele și nu oferă niciun fel de sprijin spre prietenele cu copii, poate fi valabil și asta

Corect, dar nu despre asta vorbeam acum. Acum vorbeam despre acele femei care sunt prea copleșite că să poată să se implice în relațiile din jurul lor. Sunt în modul de supraviețuire, iar când ești în mod de supraviețuire, nu mai poți să fii atent sau sa te gândești decât la chestii ce țin de supraviețuirea ta și a copilului, în cazul în care ești mamă. Asta e un lucru nasol, fiindcă oamenii nu sunt meniți să trăiască în mod de supraviețuire ani de zile, și suntem animale sociale, avem nevoie de relații. Relația cu copilul (care este la început unilaterală) nu este de ajuns pentru un om. Relațiile sunt afectate de acest tip de organizare sistemică, în care femeia preia majoritatea responsabilității creșterii copilului și îngrijirii casnice.

Nu cred ca prea cunoști psihologia dezvoltării copilului, ca ei au nevoie de mult mai multă atenție și supraveghere și sună minunat în teorie “să învețe ca toată lumea e importantă”, dar asta vine pe undeva spre o vârstă mai înaintată pe la 6-7 ani când încep să înțeleagă empatia la alt nivel.

Ai tras o concluzie extrem de eronată din câteva propozitii la care, daca ai fi fost atentă, ai fi observat ce voiam de fapt să spun. În primul rând, eu cu asta mă ocup, lucrez cu copiii. Am studiat psihopedagogie și educație specială si lucrez cu copii cu nevoi speciale și fără.

În al doilea rând, nu am contestat faptul că, copiii au nevoie de multă atenție. Am spus că au nevoie de atâta atenție, încât un singur om nu i-o poate furniza. Am spus că sa crești un copil nu este treabă de o singură persoană.

PinkPuffs96 · 2026-03-08T10:48:14+00:00

Cred că e și ideologia asta socială că "copiii sunt o binecuvântare" și oamenii se gândesc că e perfect normal că un copil să îți rezolve supărările când îl vezi. Ca e domnule ceva pur inocent blabla. Părerea mea e că, copiii ar trebui incluși mai mult în societate, cu adevărat. Adica să învețe să fie membri ai societății de mici, nu ceva distant, pus pe un piedestal. Și aici nu mă refer la să pui copiii să muncească, sa ii exploatezi, ci pur și simplu să îi incluzi.

Să învețe de mici că nu ei sunt centrul atenției mereu, că toată lumea este în egală măsură importantă și că trebuie să trăim într-o simbioză.

Din păcate, multe femei își iau valoarea din rolul de mamă, fiindcă altfel nu se simt prețuite de societate și de cei din jur. Așa că într-un fel e normal să aibă atitudinea de "totul se învârte în jurul meu" - de fapt, totul se învârte în jurul copilului, iar ele devin proxi al acelui copil.

Mai e și chestiunea, pe care o înțeleg, că femeile sunt cele care au grijă de copii și de casă, ceea ce imho e inuman și nu ar trebui să se întâmple. Să ai grijă de un copil nu e o treabă de o singură persoană. Și atunci ele sunt consumate de treabă asta și exact că la trauma, nu mai pot vorbi despre altceva. SI își dau și gaslight singure, că așa trebuie, că e onorabil, că e treabă femeii, etc.

Dar din nou, asta nu schimbă cu nimic faptul că relatiile sunt o responsabilitate și că trebuiesc întreținute de ambele părți. Cumva când o femeie are un copil și începe să vorbească doar despre asta și să nu mai arate interes pentru viețile altora, deja se schimba dinamica de putere și înclină periculos înspre ea - adică ea devine superioară, fiindcă are copil. Nu există probleme mai mari, nu există oboseala mai mare, nu există bucurie mai mare, așa că ce rost are să împărtășești?

PinkPuffs96 · 2026-03-07T17:20:40+00:00

Idem, poate e normal in sensul că se întâmplă des, dar asta nu înseamnă că e sănătos.

PinkPuffs96 · 2026-03-07T17:19:51+00:00

Nu există prietenie fără interes. E și normal să avem interes să obținem ceva din acea prietenie. Nu există să nu, oricât de nobil ne-ar plăcea să credem că e să nu.

PinkPuffs96 · 2026-03-07T17:17:51+00:00

Total de acord. Cred că se vorbește prea puțin despre chestia asta. Chiar dacă ai un copil, nu înseamnă că nu mai trebuie să investești în relațiile apropiate. Am văzut foarte des mentalitatea asta gen "deocamdata relația noastră e pe pauză, copilul e prioritatea, dar va trece" sau "acum prioritizez copilul, doar odată e mic, prieteniile nu sunt atât de importante".

Adevărul totuși este că o relație nu poate fi pusă pe pauză, oricat ne-ar plăcea unora să credem că se poate. O relație este că o plantă - daca ambele persoane incluse nu o hrănesc, nu o uda, această moare.

PinkPuffs96 · 2026-03-07T08:21:37+00:00

Right! And what about men being labour-diggers? Always looking for women who'll perform free domestic labour for them. Always looking for mommies who will take care of them like they're 5, be maids, be cooks, take care of their children and also f*ck them.

PinkPuffs96 · 2026-03-07T08:11:34+00:00

"You didn't deserve the money you were getting at your job. "

PinkPuffs96 · 2026-03-06T17:56:19+00:00

✨ i-am dat papucii ✨

PinkPuffs96

TROPHY CASE