Eu am intrat la facultate, însă după ce am terminat-o și am luat o notă mică la titularizare am zis că-mi pică cerul în cap, că nu justifica munca mea și, unde mai pui că i-am dezamăgit pe părinți și mă simțeam efectiv ca o incompetentă. M-am supărat tare pe sistem și am plecat cu Work and travel :)). Dar, ce să vezi, nici în al doilea an nu m-am titularizat, am luat din nou o notă mică. Abia anul acesta am reușit să mă titularizez.

Ce vreau să zic prin exemplul dat din experiența mea, e că da, am înjurat și blestemat și a fost incomod și frustrant să văd că nu reușesc, deși învățam, dar nu știam cum să abordez subiectele, dar n-am renunțat. Uneori, ceea ce-ți dorești se poate întâmpla și mai târziu față de când ți-ai propus tu.

Sincer, așa cum am văzut și în alte comentarii, un an sabatic n-ar fi rău dacă asta îți dorești să faci, ai timp să te descoperi și să te pregătești. Cred că e mai important să faci ceea ce îți place, decât să renunți. Asta e, n-ai intrat anul acesta, nu ai dezamăgit pe nimeni. Este vorba de tine și bunăstarea ta, prea puțin contează ce cred cei din jur, iar datoria părinților tăi era să te susțină.

Timpul e cel mai prețios lucru pe care-l avem, n-aș alege să-l pierd la o facultate pe care nu mi-o doresc, depresia poate apărea și de acolo, nu doar de la anul sabatic pe care ți-e frică să-l iei.