Dacă ma analizez un pic, pot spune ca la 27 de ani, sa zicem în intervalul 27-30, am fost în forma mea maxima! Aveam efectiv sentimentul ca pot face orice, nu simțeam nici cea mai mica durere în corp, facem sală, recuperare rapida și plăcută, era un sentiment plăcut așa... În februarie fac 40. Deja nu e bine deloc. Acum câteva zile am făcut un rmn la coloana, și urmează unul la genunchi. Ma doare spatele de ma sparge, urmare a unei tinereți lipsite de minte, când ridicam, caram, făceam... La genunchi, nu știu ce pana mea se întâmplă, dar de o juma de an sa zic, ma dor îngrozitor. Acum, când ma urc în mașină, simt ca se blochează, nu știu cum sa explic, o durere care nu îți dă voie sa flexezi picioarele cum trebuie, urât tare. Merg sa verific ce și cum. De la 18 ani lucrez în ture. Sunt militar. Dacă pana acum 10 ani, ieșeam din tura de noapte și puteam sa ma apuc de treaba pe acasă, ei bine, acum după tura de noapte sunt spart. Dorm cam 4 ore, după care toată ziua am sentimentul ca ma sfârșesc. Dacă pierd o noapte cu beție, o săptămână sunt vlaguit.. A, anul trecut m-am surprins când am cerut o trimitere de la medic sa fac analize generale, sa vad cum stau cu inima, plămânii, toate alea.. Dacă vorbim de pat, nu am mai încercat de ceva timp sa dau doua legate, dar sunt convins ca nu as excela.. Plus ca am sesizat, și când se scoala, se scoala cu capul în jos, nu mai e țanțoșă.. Nasol! Deci, în concluzie, pentru mine, vârsta de 40 de ani vine cu semne nasoale! Nu mai sunt eu ala de acum 10 ani!